Nume
Parola
Vizualizări: 6715
Sculptorul moldovean Ioan Grecu vernisează astăzi prima sa expoziţie personală din acest secol în România
Bacău, România, 23 Aprilie 2010 — Artistul moldovean Ioan Grecu vernisează astăzi, la Bacău, prima sa expoziţie personală de sculptură din acest secol în România, după expoziţiile de la Cluj – în 1993 şi Iaşi – 1995.

Ioan Grecu (www.ioangrecu.net), promotorul conceptului de culturalizare a spaţiului urban, inaugurează la Centrul Internaţional de Cultură şi Artă Contemporană „George Apostu” din Bacău (www.centrul-george-apostu.ro) o expoziţie personală, cu genericul „Meandrele existenţei”, pe care a conceput-o ca o expoziţie-coridor şi care include 27 de lucrări şi 6 fotografii de sculpturi, aflate în spaţii publice în Republica Moldova.

„Expoziţia cuprinde o selecţie a sculpturilor din cele trei cicluri pe care le-am dezvoltat de-a lungul anilor: „Caprcciosa”, „Pasărea din Noi” şi „Chei de boltă”, spune artistul Ioan Grecu. „Aceste trei cicluri reprezintă, de fapt, trei trepte de trecere a omului pe pământ. „Capricciosa” exprimă starea de capriciu a omului pe pământ. „Pasărea din Noi” reflectă tendinţa de înţelegere a sinelui şi apropierea de Dumnezeu, iar „Chei de Boltă” oglindeşte spiritualizarea materiei”, dezvăluie artistul semnificaţia operelor sale.

Vernisajul de la Bacău, care face parte din programului cultural „Ziua Centrului de Cultură Apostu”, ediţia a XV-a, este moderat de criticul de artă Valentin Ciucă şi profesorul universitar Petru Bejan.

Sculptorul Ioan Grecu, în vârstă de 41 de ani, s-a născut la Recea, Râşcani, şi este absolvent al Facultăţii de Pictură şi Grafică de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău şi al Secţiei de sculptură de la Universitatea de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Este prezent în expoziţii, personale şi de grup, în Moldova şi peste hotare, începând cu anul 1991. Cea mai recentă expoziţie a sa a avut loc la Veneţia, în octombrie 2009.

Artistul creează sculptura modernă, folosind diverse materiale, de la piatră – la bronz, de la marmură – la lemn. Preferă ritmurile asimetrice, deformaţiile şi stilizările, interesându-l mai mult puterea expresiei decât frumuseţea ei. Iar ciclurile de sculpturi şi reliefuri sunt generate de sentimente şi trăiri: iubire, gelozie, melancolie. „Arta nu e doar meserie, ci şi spirit”, afirmă Ioan Grecu, care declară cu sinceritate că „nu a ajuns încă la punctul de sosire, dar continuă să dezvolte un proiect lung, fiind important nu doar finalul, ci căutarea continuă”.

Criticul de artă italian Giorgio Pilla caracterizează limbajul sculpturilor lui Ioan Grecu drept unul „care face să perceapă ceea ce artistul are în minte şi în inimă, se reîntoarce să spargă monotonia şi să înţeleagă unicitatea noilor şi micilor momente. Artistul reuşeşte să facă ca în sculptura dură, de acţiune să convieţuiască dinamicitatea şi plasticitatea, o amintire ancestrală a pictorilor precum Degas, dar cu trăsăturile propriului său ADN”.
Ataşamente:
3044_cv-grecu-ro.pdf