24 August 2009 — Restituirea TVA, liberalizarea exporturilor şi creditarea sectorului agricol

Interviul „Monitorului de Business” cu Alexandru Slusari, vicepreşedintele Uniunii Republicane a Asociaţiilor Producătorilor Agricoli (UniAgroProtect)

La invitaţia IDIS „Viitorul”, liderii celor mai reprezentative asociaţii de business, care au semnat priorităţile Agendei Naţionale de Business, au decis să transmită un mesaj noii guvernări a Republicii Moldova, în raport cu aşteptările oamenilor de afaceri, acţiunile imediate pe care ar trebui să le întreprindă autorităţile, în contextul crizei economice.
Acest interviu a fost inclus în cea de-a şaptea ediţie a „Monitorul de Business”, buletin informativ de monitorizare a business-ului din Moldova, produs de IDIS „Viitorul”.

MB: Cum resimţiţi criza?

AS: În toată Europa şi în regiune s-a redus consumul de produse agricole şi, respectiv, s-au micşorat exporturile, din care cauză s-au redus şi veniturile agricultorilor. Volumul global al producţiei agricole nu s-a micşorat, ba din contra, a crescut puţin. Însă, volumul producţiei globale nu este indicatorul principal în agricultură; indicatorul principal sunt veniturile, care s-au micşorat. Preţurile sunt mici, jumătate din producţia agricolă este sub costul de producţie. Preţuri bune au fost doar în 2007, atunci când a fost secetă şi roadă puţină. Nu trebuie însă să comparăm cu un an ori altul, ci, ca într-o veritabilă economie de piaţă, să pornim de la costul de producţie. De exemplu, costul de producţie a unui kilogram de grâu este de la 1,5 – 2 lei. La momentul de faţă, cel mai bun preţ propus pentru grâu variază între 1,30 – 1,65 lei, dus la elevator. Aceasta dacă vorbim despre cauzele naturale ale crizei, fără a ţine cont de problemele interne.

MB: În acest context, ce aţi avea de propus noii guvernări?

AS: Deja a devenit o tradiţie ca, în fiecare an, UniAgroProtect să meargă la Guvern cu propuneri concrete, pentru a ameliora situaţia în agricultură. E vorba şi de subvenţii, bariere export-import, TVA etc. Unele din propuneri au fost preluate şi implementate în viaţă, o bună parte însă nu au fost.

MB: Care ar fi totuşi măsurile urgente pe care ar trebui să le întreprindă noua guvernare?

AS: În primul rând, noi ne dorim ca statul să îndeplinească măcar ceea ce e obligat să facă. Aici e vorba despre achitarea tuturor restanţelor la subvenţii, deoarece statul are mari datorii la acest capitol. Nu vă pot spune suma exactă, dar aproximativ, în afară de restituirea TVA-ului, ea este de vreo 50 mln. lei. Informaţia despre TVA o deţine Ministerul Finanţelor, dar eu pot intui că ea e de vreo 30-40 mln. lei, adică datoriile cumulate se ridică în jurul la 100 mln. lei. Aproximativ, în aprilie-mai au fost achitate datoriile de anul trecut. Această problemă are o cauză simplă: Ministerul Finanţelor pur şi simplu nu dispune de banii necesari. Ultimele subvenţii au fost alocate în iulie, dar în genere ele sunt date cu mult greu. 50 mln. s-a achitat pentru pesticide, 50-60 mln. la restituirea TVA, puţin la pomicultură, puţin la tehnică.

Prioritatea nr. 1: sporirea competitivităţii produselor agricole şi majorarea volumului de export

În al doilea rând, se cere liberalizarea exportului, ridicarea oricărei bariere în calea acestuia. Pe termen mai îndelungat, va fi necesară şi o revizuire a legislaţiei în domeniu. Important e să nu mai apară probleme neoficiale, cu ordine telefonice şi indicaţii verbale despre stoparea exportului grâului, strugurilor etc. În timp de criză, trebuie cât mai mult de exportat. După ultimele investigaţii, efectuate de o companie occidentală, pentru a vedea competitivitatea produselor noastre, procedura de export la noi e de două ori mai lungă ca în alte părţi. E timpul să punem accentul pe export, deoarece nu merită să mizăm pe piaţa noastră, care e mică şi săracă. Desigur că nu trebuie să importăm struguri ori roşii din Turcia şi ar trebui să le creştem la noi, ceea ce deocamdată nu e posibil, deoarece nu avem infrastructură de păstrare, frigidere, puncte de congelare, ambalare, nu avem măcar un producător care ar face lăzile pentru transportare şi păstrare conform standardelor. De ce nu avem? Fiindcă este foarte scump şi necesită multe investiţii. Iată de ce iarna nu avem nici produse.

Nu e cazul să ne concentrăm asupra barierelor de import; sigur că e necesar de apărat piaţa noastră în măsura posibilităţilor, dar noi suntem mici, de aceea toate ţările unde exportăm poate să ne creeze probleme mult mai mari decât noi am putea să le facem lor. Însă, faptul că suntem o ţară mică este şi un avantaj pentru noi, deoarece nu prezentăm un pericol pentru piaţa UE, putem fi asimilaţi de ea cu uşurinţă.
Prioritatea este sporirea competitivităţii şi majorarea volumului de export. Concomitent, se poate de lucrat şi pentru piaţa internă, de dezvoltat infrastructura.

O a treia problemă e creditarea. Norma rezervelor obligatorii s-a micşorat, rata refinanţării a scăzut până la 7%, dar creditele iarăşi s-au majorat până la 25%. Majoritatea agricultorilor lucrează pe credite de scurtă durată, de aceea problema aceasta este atât de dureroasă.

Majorarea preţului la motorină îi face pe agricultori şi mai săraci

De asemenea, acum, în contextul majorării preţului la motorină, e greu de zis de unde vor fi luate sumele pentru a achita această majorare, având în vedere că creditele sunt foarte scumpe. Calculul e simplu: pentru prelucrarea unui hectar agricol este necesar de a cheltui de la 80 până la 100 l de motorină. La noi, de obicei este nevoie de 80 l, deoarece nu sunt efectuate toate lucrările care ar trebui să fie efectuate. Respectiv, pentru un hectar e nevoie de 80 lei în plus, pentru o mie de hectare – 80 000 lei. Nu pot înţelege de unde provine această majorare, deoarece pe piaţa internaţională nu sunt schimbări, în Ucraina motorina e mai ieftină cu vreo 2, deja 3 lei. Nu este clar. În genere, formarea preţurilor pe piaţa petrolieră nu este transparentă. Atunci când preţurile trebuie majorate, toţi vorbesc că noi suntem o parte integrală a economiei mondiale, şi acolo tendinţa e de creştere etc. Atunci când preţurile ar trebui să scadă, noi nu mai suntem parte şi la noi nu scad, din cauza specificului şi particularităţilor interne. Plus la toate, majoritatea lucrărilor agricole (40 – 50%) se efectuează toamna. Nu putem să includem leul acesta în preţ, deoarece preţurile la produsele agricole se formează altfel; din cauza aceasta, rentabilitatea va scădea, cu ea şi veniturile agricultorilor.

„Unica cale”: Subvenţii de la stat, credite şi investiţii

MB: Cum poate fi ameliorat climatul investiţional? Vânzarea terenurilor agricole non-rezidenţilor ar putea să schimbe ceva?
AS: La acest moment, nu văd cum ar putea fi modernizată agricultura. Ca atare, sunt trei surse pe care se poate miza: subvenţiile statului, credite bancare şi investiţii. Acum creditele sunt scumpe, subvenţiile insuficiente şi investiţiile reduse. Ele totuşi rămân unica cale şi cea mai rapidă pentru ca agricultura să se dezvolte, deoarece e greu de crezut că în următorii 10 ani subvenţiile vor ajunge la un nivel comparabil cu cel european, iar creditele vor fi întotdeauna înalte, din cauza instabilităţii economice.
Liberalizarea pieţei funciare ar ajuta foarte mult. Cu restricţii, sub anumite proiecte investiţionale, pentru produse cu valoare adăugată înaltă, cum ar fi plantarea livezilor, viilor, serelor etc., însă trebuie de permis străinilor să cumpere pământurile noastre. Există desigur şi riscuri, dintre care cel mai important e speculaţia cu terenuri.

Adică, ele vor fi cumpărate, nu vor fi prelucrate, buruianul şi bolile vor împânzi terenurile adiacente. Dar, dacă am cântări riscurile şi cu beneficiile, atunci balanţa va înclina clar spre beneficii – va creşte preţul pământului, vor apărea investiţii, se va dezvolta infrastructura. Majoritatea cumpărătorilor vor veni după beneficii, cu investiţii, tehnică, cunoştinţe, dar nu pentru a face speculă.