Nume
Parola
Vizualizări: 2130
Reglementarea activităţii de lobby ar însemna contracararea unor cazuri răsunătoare de trafic de influenţă în sistemul public
17 Martie 2011 — Dacă activitatea de lobby e la ordinea de zi în activitatea asociaţiilor de business şi ale organizaţiilor societăţii civile, ar fi firesc ca ea să fie reglementată. Or, astfel ar exista o separare conceptuală clară a grâului de neghină, adică a unui lobby legitim de traficul de influenţă şi înţelegerile de cartel. Asta mai ales în contextul scandalurilor recente legate de mecanismul de stabilire a preţurilor la medicamente sau produse petroliere.

Pentru a evita când sub paravanul unor termeni precum „interes comun” sau „beneficiu public” sunt promovate interese meschine, e nevoie de a identifica şi înlătura lacunele cadrului normativ existent în materie de conflicte de interes şi codul etic al funcţionarilor publici. În acelaşi timp, transparenţa în procesul decizional nu trebuie doar mimată prin afişarea pe site a unui proiect de lege sau decizie în ultimul moment pentru a fi consultată, ci să caracterizeze cooperarea dintre sectorul public şi cel privat/non-comercial. Or, de o deschidere efectivă a autorităţilor depinde şi promovarea cu cărţilor de faţă a unor anumite interese.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Perspectiva reglementării activităţii de lobby în Republica Moldova”, prezentat azi, 17 martie 2011, la IDIS „Viitorul”.

„În Polonia, legea asupra activităţii de lobby a fost adoptată după mai multe încercări eşuate, doar în urma celui mai răsunător caz de corupţie din sistemul public polonez. Astfel, scopul legiferării este acela de a nu permite repetarea unor asemenea practici şi precedente. Să ne reamintim că în Republica Moldova am înregistrat deja două tentative ratate de adopta un proiect de lege cu privire la activitatea de lobby”, a subliniat directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Liubomir Chiriac, la lansarea studiului.

Dacă acum zece ani nu exista un interes în vederea reglementării specifice a lobby-ului, nici astăzi nu suntem martorii unei evoluţii la acest capitol, constată autorul studiului, expertul politic Pavel Troşin: „Motivele pot fi diverse, pe care doar factorii de decizie le pot cunoaşte. Noi putem însă intui şi presupune, reieşind din frânturi şi fraze scăpate prin diverse articole şi interviuri”.
Într-o societate democratică, activitatea de lobby este generatoare de schimbări pozitive, explică Pavel Troşin:

„Promovarea conceptului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, votarea unor legi, precum cea a transparenţei în procesul decizional sau crearea Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură sunt doar câteva istorii de succes ale societăţii civile. Lobby se face în Republica Moldova, de ce nu s-ar practica asta într-un cadru bine stabilit?”

Totodată, pentru a favoriza cooperarea dintre sectorul public şi asociaţiile de business, ONG-uri, e nevoie de a optimiza Legea cu privire la transparenţa în procesul decizional, susţine expertul politic Pavel Troşin: „Există o problemă vădită care ţine de fixarea termenelor pentru recepţionarea recomandărilor, de cel mult 15 zile lucrătoare din data mediatizării. Această perioadă este insuficientă pentru realizarea dezideratului pe care şi-l propune iniţial legiuitorul. Mai mult, sintagma „cel mult” lasă un spaţiu extrem de larg pentru interpretări. Astfel, autorităţile publice pot decide unanim, nestingherit şi fără justificare, asupra oferirii unor termene chiar mai mici”.

O altă problemă ţine de lipsa obligativităţii de a plasa pe site proiectele de decizie cu materialele aferente acestora, concomitent cu anunţul despre iniţierea elaborării. Or, asta face practic imposibilă o reacţie promptă şi justificată din partea ONG-urilor şi asociaţiilor de business. În acelaşi timp, Pavel Troşin recomandă stabilirea unui mecanism de penalizare pentru acele autorităţi publice, fie centrale sau locale, care nu se sinchisesc de consultarea publică a deciziilor pe care le iau.

Studiul IDIS sugerează stabilirea unor reguli de joc corecte, imparţiale şi transparente privind compatibilitatea şi ingerinţa mediului de afaceri în cadrul sistemului public, în paralel cu elaborarea unui proiect de lege a lobby-ului. De asemenea, este necesar de a identifica o instituţie care să se ocupe de monitorizarea desfăşurării activităţii de lobby. O altă opţiune este de a înfiinţa o structură nouă în subordinea unei autorităţi de forţă/ordine publică, cu scopul şi responsabilitatea unică de a gestiona practicarea sănătoasă a lobby-ului.

Studiul mai recomandă testarea şi implementarea unui Registru al lobby-iştilor în cadrul instituţiilor-cheie ale statului, destinat tuturor entităţilor care vor dori accesul în aceste instituţii în vederea promovării unui interes sau proiect. Între timp, e nevoie de a crea un sistem de acces unic şi securizat în respectivele instituţii publice.

Odată cu apropierea şi aprofundarea negocierilor cu UE privind integrarea economică şi ulterior politică a Republicii Moldova, una dintre cerinţele de bază va fi aceea de a şti să facem lobby. Or, Bruxelles-ul este a doua capitală mondială a practicii lobby-ului, cedând doar Washington-ului. Prin urmare, nu va fi suficient doar să pomenim vag termenul de lobby în discuţii superficiale, nici măcar să-l practicăm pur şi simplu, ci va trebui să ştim deja să o facem în spiritul european, care este sofisticat, detaliat şi pe alocuri foarte delicat.