11 Septembrie 2009 — Părăsirea fotoliului de Preşedinte al RM nu este o sarcină facilă pentru liderul PCRM. Transmiterea nedorită a puterii către noua guvernare îl lipseşte pe Voronin de controlul direct şi atotcuprinzător asupra afacerilor interne, dar şi mai pregnant asupra chestiunilor externe ale ţării. Pe de altă parte, posibila dizolvare a "verticalei" puterii produsă de schimbarea conducerii înseamnă pentru Voronin, ca şi pentru ceilalţi "capi" comunişti, posibila revizuire a poziţiilor lor în cadrul Partidului. Exclusivişti din fire, liderii PCRM refuză să accepte transformări, chiar dacă ele sunt iminente. Expresia acestei manifestări o regăsim şi în "mesajul" dedicat de V. Voronin propriei demisii din funcţia de Preşedinte al RM.

Tezele centrale ale discursului ţinut de acesta, difuzat la "Moldova 1" şi publicat pe pagina oficială a PCRM (www.pcrm.md), elucidează expres nu doar intenţia comuniştilor de a influenţa în continuare starea lucrurilor în ţară, dar şi provocările pe care aceştia le pregătesc Alianţei pentru Integrare Europeană. Merită de menţionat că, substanţa şi formele de transmitere a mesajului lui Voronin indică clar profilul publicului pe care este centrată în primul rând propaganda comunistă (vezi: Pilonii strategiei post-electorale al PCRM). Cu toate acestea, putem observa că pe lângă enoriaşi, agricultori, susţinători ai valorilor sovietice, pensionari şi bugetari, "strategii" comunişti încearcă să imprime formaţiunii o "faţă" modernă, pentru a obţine acces la utilizatorii spaţiului virtual, preluând experienţa autorităţilor ruse sau ca urmare a reconsiderării abordărilor faţă de natura mult mai complexă a electoratului moldovenesc (care a "întinerit" din punct de vedere demografic; s-a occidentalizat, pe calea extinderii accesului la sursele de informare online şi a diverselor forme de migraţie; s-a activizat rapid, în procesul de revigorare a scenei politice şi a "politizării" vieţii publice etc. ).

Ideile conturate de liderul comuniştilor pot fi grupate potrivit obiectivului pe care le urmăresc: de mobilizare a electoratului tradiţional, de antagonizare a populaţiei şi de denigrare a noii guvernări.

Mobilizarea electoratului fidel comuniştilor a fost sarcina primordială urmărită de Voronin şi autorii discursului lui. Aceasta este demonstrată şi de faptul că menţiunile despre "dublările" fenomenale ale salariilor, pensiilor şi burselor au fost plasate chiar la începutul mesajului. S-a făcut referinţă şi la acele segmente sociale puternic ataşate de instituţia Bisericii, evenimentele "eroice" ale Armatei Roşii, relaţiile istorice "de fraternitate" cu Rusia etc. În corespundere cu tradiţiile şcolii comuniste de propagandă, Voronin a focusat opinia publică ("cuprinsă" mediatic de Moldova 1 şi nu numai) pe probleme fals formulate (instabilitate, conflicte interetnice, deteriorarea relaţiilor cu Rusia etc.), dar simple pentru asimilare şi eficiente din punctul de vedere al resuscitării maselor. Combaterea crimei organizate, îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia, soluţionarea problemelor cauzate de criza economică globală, "pacea şi stabilitatea la Nistru", reprezintă pretinsele merite realizate de PCRM, cu ajutorul electoratului său (V. Voronin: "Mulţumesc tuturor celor care pe parcursul acestor opt ani au muncit împreună cu noi, care au crezut în noi, mulţumesc tuturor celor care doresc şi pe viitor să edifice împreună cu noi o ţară modernă, o ţară europeană de succes.", www.pcrm.md). Adiţional la mobilizarea electoratului pentru susţinerea cauzei comuniştilor (în cazul alegerilor anticipate) are loc înrolarea lui în cofruntarea psihologică şi civică pentru menţinerea elementelor sistemului rezultat în urma guvernării comuniste (pentru asigurarea unei legitimităţi politice durabile).

Limbajul discursului rostit de Voronin a avut nu doar efectul mobilizării, dar şi cel al antagonizării societăţii per ansamblu. Deşi, mesajul nu a fost destinat tuturor cetăţenilor RM, energizarea procesului de "îndoctrinare" a electoratului său tradiţional creează premise pentru confruntări ideatice între adepţii celor două tabere politice, pe termen scurt şi mediu. PCRM încearcă să atingă acest lucru prin înscenarea unor "efecte în lanţ" nefavorabile pentru RM, subtil induse opiniei publice de Voronin. În practică, aceasta se manifestă, de exemplu, prin mediatizarea activă a cazurilor de crime şi delicte, care s-ar fi intensificat odată cu venirea noii guvernări şi pierderea puterii de către PCRM etc.

Altă ţintă a mesajului lui Voronin a fost denigrarea Alianţei. Pe lângă promovarea unei neîncrederi publice în capacităţile acesteia, liderul comuniştilor a dorit să provoace sentimente ostile faţă de acţiunile ulterioare ale liberal-democraţilor, egalându-i pe ei cu cei care "neagă şi denigrează propria ţără" sau doresc "funcţii" în stat.

Tonalitatea şi conţinutul discursului final a lui Voronin în calitate de Preşedinte al RM a demonstrat că el "renunţă" la funcţia de Preşedinte al RM, dar nu şi la politică în general. Intenţiile lui sunt chibzuite şi justificate. Or, dacă el nu va face parte din elita politică activă, atunci el va deveni mai târziu sau mai devreme victima "răfuielilor politice" ale oponenţilor politici externi şi/sau a concurenţilor din interiorul PCRM. De aceea, el şi acoliţii lui vor încerca să ajusteze "sistemul" la noile condiţii şi vechile necesităţi, în limitele unei republici mai mult parlamentare (deşi, trebuiau sa facă acest lucru de la începutul primului lor mandat).

Mai multe la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com