Nume
Parola
Vizualizări: 2948
Directorul CpDOM Anatolie Munteanu: Experienţa nefastă de mărire artificială de către agenţii de poliţie a indicilor de descoperire a crimelor favorizează fenomenul torturii
Chișinău, 3 Octombrie 2014 — Pînă în prezent Republica Moldova a fost condamnată de către Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în 292 cazuri, autoritățile statului fiind considerate vinovate de violarea drepturilor fundamentale ale omului. Dintre acestea în 76 cazuri a fost constatată încălcarea de către autoritățile statului a dreptului la integritate fizică și psihică, drept consacrat în art. 3 al Convenției europene cu privire la apărarea drepturilor omului și art. 24 din Constituția Republicii Moldova. În majoritatea cazurilor țara noastră a fost condamnată pentru acțiuni de tortură aplicate de către agenți de poliție sau pentru investigarea ineficientă a pretinselor cazuri de tortură.
Aflată în primă linie în sistema instituțiilor de stat menite să apere drepturile fundamentale ale oamenilor, poliției îi revine o misiune pe cît de responsabilă pe atît de dificilă. Iar realizarea acestor obiective supreme din activitate, de apărare a drepturilor şi intereselor cetăţenilor, implică o atitudine plină de respect faţă de oameni, o prestaţie ireproşabilă profesională şi morală.
Statistica CEDO privind condamnările Moldovei pentru fapte de tortură atestă însă o cu totul altă situaţie şi ridică mari semne de întrebare legate de activitatea polițiștilor, eficiența lor, respectarea de către aceştia a normelor legale și deontologice.
O dovadă în acest sens e şi cazul mediatizat recent, intrat în atenţia directorului CpDOM Anatolie Munteanu privind urmărirea penală a unui polițist din Cahul pentru falsificarea a două procese contravenționale, caz ce care reflectă probleme grave de sistem aflat în proces de reformare.
În două dosare cercetate de către procurori, polițistul din Cahul, a întocmit într-un caz un proces verbal pentru comiterea unei contravenții de către o persoană care la momentul „comiterii” faptei nici nu se afla pe teritoriul țării, iar în cel de-al doilea a semnat în procesul verbal în locul unui martor.
Infracţiunea s-a produs pe fondalul declarațiilor unor factori de decizie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne privind trecerea la cu totul alte criterii de apreciere a performanțelor. În special s-a făcut publică intenţia de a se renunța în totalitate la „indicele de descoperire a crimelor” - egal cu numărul crimelor descoperite din totalul celor înregistrate.
Cazul de la Cahul denotă faptul că poliţiştii moldoveni nu s-au dezis de metodele, potrivit cărora indicii cantitativi din activitatea organelor de drept erau consideraţi indicatori ai performanțelor în activitatea desfăşurată. Or, rolul organelor de ocrotire a nomelor de drept rezidă în protejarea membrilor societății și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor.
Atît MAI, cît și Procuratura Generală au raportat cu diferite ocazii despre măsurile întreprinse pentru eradicarea fenomenului torturii și promovarea „toleranţei zero față de fenomenul torturii”. A fost creată Secția de combatere a torturii în cadrul Procuraturii Generale, care în anul 2013 a înregistrat 719 sesizări în ceea ce privește pretinse cazuri de tortură, fiind pornită urmărirea penală în 159 de cazuri pe articole din Codul penal ce prevăd răspundere pentru acte de violență comise de agenți ai statului (tortură,depășirea atribuțiilor de serviciu, exces de putere etc).
Potrivit datelor Procuraturii Generale , în instanțele de judecată au fost remise doar 49 de cauze penale ce vizează una din formele de maltratare din partea agenților statului sau abuz de putere. Din cele 49 de sentințe pronunțate de către instanțele de judecată, 16 decizii au fost de achitare sau de încetare a procesului, fiind condamnate 39 persoane la pedeapsă neprivativă de libertate și două persoane la pedeapsa reală a închisorii.
Ombudsmanul Anatolie Munteanu a indicat în repetate rînduri că unul dintre motivele menţinerii practicii de aplicare de către poliţişti a torturii este capacitatea redusă de a investiga cazurile prin procedee și tehnici contemporane (asigurarea tehnico-materială, laboratoare criminalistice moderne, mobilitate, operativitate, management operațional calitativ). Din acest motiv se dă preferinţă metodelor de aplicare a relelor tratamente, tortură, manifestate prin suspendarea palestiniană, electrocutări, sufocare, precum și a falsificării documentelor procesuale și mijloacelor de probă, pentru mărirea indicilor cantitativi.
Instituţia ombudsmanului susţine reformele demarate în sistemul organelor de poliţie care presupun eliminarea practicii din instituţiile de drept de creare a aparenţelor de activitate eficientă, prin mărirea indicatorilor cantitativi. Reformele mai prevăd stimularea şi promovarea unor specialişti cu înalte calităţi morale şi profesionale, care să intervină cu promptitudine şi în cel mai responsabil mod pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului.