Nume
Parola
Vizualizări: 4053
OPINIE privind satisfacţia echitabilă
Chisinau, 13 Iulie 2012 — Observând o tendinţă de instituire a unor practici judiciare divergente în cadrul instanţelor de judecată din Republica Moldova, în special în ce priveşte aplicarea legislaţiei naţionale şi a standardelor internaţionale ce ţine de acordarea despăgubirilor, inclusiv cu titlu de compensaţii morale, Preşedintele CSJ, în colaborare cu Direcţia Agent guvernamental a Ministerului Justiţiei, consideră necesar a da următoarele explicaţii:

În aplicarea Legii nr. 87 din21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti (în continuare „Legea nr. 87”):

Adoptarea Legii nr. 87 a avut drept scop crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Este unul din principalele mecanisme interne prin care se tinde la respectarea termenului optim şi previzibil de soluţionare al procesului.

Procedura în baza Legii nr. 87 a fost introdusă ca o consecinţă a jurisprudenţei constante a instanţei de la Strasbourg, care a statuat asupra necesităţii introducerii unui asemenea mecanism intern.
Sarcina nemijlocita de aplicare a prevederilor dispoziţiilor legii enunţate prin stabilirea mărimii reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor sus-menţionate le revine instanţelor de judecată în fiecare caz individual, conform regulilor de competenţă jurisdicţională stabilite la capitolul IV din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.

Cauza se examinează de un alt complet de judecată decît care a examinat (examinează) cauza principală în care se pretinde încălcarea. Or, categoriile de litigii menţionate se examinează în instanţă de judecată în conformitate cu normele legislaţiei procesual-civile, ţinîndu-se cont de particularităţile prevăzute de Legea nr. 87.
În vederea examinării juste a pretenţiilor ce decurg din Legea nr. 87, pe lîngă respectarea strictă a cadrului procedural impus de dispoziţiile CPC şi a legii menţionate, este necesară şi cunoaşterea, în special de către instanţele judecătoreşti, a jurisprudenţei constante CEDO prin care s-au definitivat deja principii după care se examinează astfel de pretenţii. Există şi anumite particularităţi de soluţionare a unor asemenea litigii, care de asemenea urmează a fi luate în consideraţie.

Aşadar, examinarea corectă a acestor pretenţii, legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătoreşti în cadrul pricinilor respective, în ansamblu depinde în mare parte de pregătirea acestora. Or, după cum s-a mai menţionat, aceste pretenţii se caracterizează prin conţinut specific, în funcţie de obiectul probaţiunii, subiecţii procesuali, termenul de examinare, sarcina probaţiunii (sarcina probaţiunii de lipsă încălcării dreptului, sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material, etc.), inclusiv şi soluţiile deduse din jurisprudenţa CEDO.

Urmează a se menţiona că toate cauzele urmează să parcurgă trei etape de apreciere:
-    identificarea în substanţă a obiectului pretenţiilor;
-    identificarea perioadei de referinţă
-    aprecierea necesităţii şi dacă e cazul a cuantumului satisfacţiilor echitabile.
Legea nr. 87 distinge următoarele tipuri de pretenţii:
-    repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei
-    repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Înainte de a oferi o caracteristică a acestor pretenţii urmează a se defini noţiunea de rezonabil sau nerezonabil, care este importanţă şi generică ambelor tipuri de pretenţii.

O definiţie clară nu poate fi dată, dar anumite criterii de apreciere au fost instituite şi anume in acest sens de a se consulta (Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137 cu referinţe) şi anume:
-    Complexitatea cauzei, se apreciază de asemenea după caz şi individual. Drept exemple pot constitui – complexitatea obiectului acţiunii civile sau substanţa acuzaţiilor penale, necesitatea unui volum probatoriu, expertize, numărul de martori sau părţi în proces, ori elemente de extraneitate, existenţa altor proceduri paralele, etc.
-    Comportamentul părţilor care include aprecierea comportamentului reclamantului şi aautorităţilor. Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv existenţa unor întârzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate, consecutivitatea şedinţelor, planificarea unei ordini a şedinţelor cu pauze îndelungate; etc.
-    Miza (interesul) pentru reclamant relevă importanţa sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

Particularităţile examinării pretenţiilor privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

Se va distinge între procedurile civile şi penale. Procedurile contravenţionale cad sub incidenţa caracterului penal al procedurilor (Ziliberberg; Guţu) şi acestora li se aplică aceleaşi principii precum la examinarea duratei procedurilor penale. Procedurile în contencios administrativ se vor aprecia ca fiind unele civile, dacă în final urmăresc un interes patrimonial al reclamantului (Megadat.COM SRL). Procedurile disciplinare se vor aprecia de asemenea sub aspectul civil dacă în principal afectează un interes patrimonial al reclamantului (Cravcenco).
În cazul procedurilor civile

Dacă sunt proceduri civile, atunci dataînceperii curgerii termenului se apreciază la ziua adresării cererii de chemare în judecată. Procedurile anterioare (în cazul procedurilor disciplinare şi a celor în contencios administrativ), în faţa altor organe sau autorităţi a administraţiei publice, decît acele judiciare, nu se iau în consideraţie la aprecierea termenului nerezonabil.

Data expirării termenului în cazul procedurilor civile se finalizează cu adoptarea unei hotărîri judecătoreşti asupra fondului pretenţiilor şi care a devenit definitivă. Lipsa unei soluţii judiciare asupra fondului pretenţiilor nu împiedică reclamantul să pretindă încălcarea dreptului la examinarea într-un termen rezonabil (Boboc, § 25-27). Cu alte cuvinte şi procedurile pendinte se iau în consideraţie.

A se lua în consideraţie că procedurile extraordinare (recursuri în interesul legii, revizuiri, etc.) de obicei nu se includ în calculul duratei procedurilor, decît dacă prin ele s-a examinat fondul cauzei şi hotărîrea definitivă a fost casată. De regulă, nu se includ şi procedurile în faţa Curţii Constituţionale şi alte proceduri paralele, care au determinat suspendarea procedurii de bază (spre exemplu proceduri penale). Totuşi, în cea din urmă situaţie dacă procedurile de bază puteau fi soluţionate de facto şi de jure fără a aştepta soluţia în proceduri paralele, atunci Articolul 6 § 1 este aplicabil (Ruiz-Mateos c. Spaniei).

În cazul procedurilor penale
În cazul procedurilor penale cel mai complicat moment este identificarea a două aspecte:
-    Dacă procedurile fac parte din sfera penalului în sensul Articolului 6 din Convenţie,
-    dacă da, atunci cînd persoanei care pretinde violarea dreptului său la durata procedurilor i s-a înaintat o acuzaţie în materie penală.

A se lua în consideraţie că în materia pretinselor violări a duratei procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii, alte persoane participante în proces în afară de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale. Cu alte cuvinte Articolul 6 § 1 sub aspectul său penal poate fi invocat numai de persoana căreia i s-a înaintat o acuzaţie. O excepţie constituie situaţia cînd victima unei infracţiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluţionării aspectului civil, şi anume examinarea excesiv de lungă a acţiunii sale civile în cadrul procedurilor penale. În această situaţie poate fi apreciată şi durata procedurilor penale dar începînd cu momentul înaintării acţiunii civile şi doar luîndu-se în consideraţie criteriile aplicabile procedurilor civile.

Aprecierea dacă procedurile intră în sfera penalului în sensul Articolului 6 § 1 din Convenţie nu este ţinută de clasificarea dată de legislaţia naţională şi constituie un concept autonom care se apreciază după unele criterii deja bine definite (aşa-numite criterii Engel), şi anume - (1) încadrarea în dreptul intern; (2) natura infracţiunii (delictului, contravenţiei, etc.); (3) gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească.

Data începerii curgerii termenului în materia procedurilor penale începe la ziua înaintării acuzaţiei penale, care nu obligatoriu coincide cu ziua recunoaşterii în calitate de bănuit, învinuit, sau ziua unui alt act de procedură prin care persoanei i se recunoaşte oficial o altă calitate de acuzat. La identificarea zilei de la care încep să curgă garanţiile unui proces echitabil pentru acuzat în sensul Articolului 6 § 1 se ţine cont de notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale (identificată potrivit criteriilor Engel,), definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor „repercusiuni sau consecinţe importante asupra situaţiei (suspectului)”.

Prin urmare, în durata procedurilor penale cu certitudine se includ proceduri de urmărire penală, proceduri începînd din momentul în care acuzatul a fost implicat în proces, indiferent de statutul acestuia dacă a avut loc o notificare oficială şi dacă aceasta a avut consecinţe asupra situaţiei lui. În această ordine de idei uneori o luare de explicaţii la faza prealabilă de control, pînă la începerea urmăririi penale, poate servi drept punct de plecare pentru curgerea garanţiei unui termen rezonabil.

Data expirării termenului de obicei nu este greu de identificat în materia procedurilor penale şi se termină odată cu o hotărîre definitivă prin care s-a soluţionat fondul acuzaţiei. Va include orice proceduri, inclusiv şi cele extraordinare, cai de atac utilizate de partea acuzării, inclusiv şi acele în anulare sau revizuiri, etc. Similar, cum şi în materia procedurilor de executare tardivă şi duratei nerezonabile a procedurilor civile, în procedurile penale persoana poate să pretindă violarea dreptului său la durata procedurilor chiar dacă acestea nu au fost finalizate cu o hotărîre definitivă.

Odată identificată perioada de referinţă sau data curgerii termenului atunci cînd procedurile sunt încă pendinte, aprecierea rezonabilităţii timpului procedurilor se face potrivit aceloraşi criterii (miza pentru reclamant; comportamentul părţilor în proces, complexitatea cauzei, etc.) A se lua în consideraţie că, spre deosebire de procedurile civile, în această situaţie, spre exemplu miza pentru reclamant va creşte din momentul în care acesta are aplicate măsuri preventive privative de libertate sau restrictive de libertate. În general miza pentru reclamant în procedurile penale practic nu se pune în discuţie niciodată, din momentul în care reclamantul prin definiţie riscă o pedeapsă penală, respectiv importanţa soluţionării prompte a chestiunii pentru el este prezumată.
De asemenea sub aspectul criteriului comportamentul părţilor prin lipsa părţii acuzării, chiar şi motivată prin implicarea în alte procese, va fi privit mereu cu rezerve şi nu va constitui o scuză dacă această lipsă a fost una excesivă. Cel mai complicat la apreciere în aceste speţe este evaluarea chestiunii cu privire la complexitatea cazului care de obicei se estimează în raport cu caracterul şi gravitatea acuzaţiilor, capetelor de acuzaţii, valoarea şi calitatea probatorului acumulat şi necesar de a fi acumulat, existenţa sau lipsa unor expertize complexe, existenţa complicilor şi co-acuzaţilor, etc.

Particularităţile examinării pretenţiilor privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei ( neexecutarea sau executarea tardivă)

Cînd se constată o neexecutare continuă (atunci cînd hotărîrea rămîne neexecutată la momentul examinării), termenului nerezonabil se va aprecia doar de la data naşterii obligaţiei de executare (dies a quo) şi pînă la ziua adoptării hotărîrii cu privire la o eventuală constatare a violării,/neviolării dreptului declarat de Articolul 6 § 1 din Convenţie.

Cînd se constată o executare tardivă sau întîrziată (atunci cînd hotărîrea judecătorească a fost executată la momentul examinării) termenul nerezonabil se va aprecia de la data naşterii obligaţiei de executare şi se va termina cu executarea efectivă (dies ad quern).

A se ţine cont de caracterul obligaţiei de executare şi importanţa pentru creditorul executării (miza pentru reclamant). În materia executărilor obligaţiilor cu privire la drepturi sociale inerente persoanei (de ex. salarii; pensii; compensaţii sociale; etc.) sau unele drepturi inerente unui trai decent (de ex. acordarea de spaţii locative; evacuare; etc.) aprecierea prejudiciilor morale va fi ghidată de unele standarde mai ridicate. De asemenea în materia de executare a obligaţiilor cu caracter privat nepatrimonial (de ex. drepturi părinteşti; adopţie; tutelă; etc.) aprecierea prejudiciului moral va fi de asemenea supusă unui standard mai ridicat (a se vedea Bordeianu).
A se identifica calitatea debitorului executării, şi anume dacă debitorul este o autoritate de stat sau un terţ privat (o persoană fizică sau o entitate juridică privată) (a se vedea Cooperativa Agricolă Slobozia-Hanesei sau Griţco (dec.)). În raport cu acest criteriu se va aprecia comportamentul părţilor la procedurile de executare.

Se va aprecia comportamentul autorităţilor însărcinate cu obligaţia executării şi/sau a părţilor (creditorului sau a debitorului executării) la adoptarea măsurilor de executare sau împiedicarea executării (refuzuri neîntemeiate şi amînări; pasivitatea; lipsa îndelungată a reacţiei autorităţilor sau amînări nejustificate; etc). Utilizarea cu bună credinţă de către o parte a drepturilor sale procedurale la contestare, apel sau alte căi de atac nu se ia în consideraţie şi nu poate fi imputată acesteia ca fiind o tergiversare a procedurilor, decît dacă utilizarea drepturilor respective nu a evoluat într-un abuz de drept sau calea de atac a fost evident lipsită de succes (Popov, § 32 sau Nenaşeva şi alţii (dec.)).

Mărimea despăgubirii, în esenţă, trebuie să depindă de comportamentul executorului şi creditorului.
Odată identificată perioadă şi apreciată rezonabilitatea prin prisma celor trei criterii, devine mai uşoară aprecierea cuantumului prejudiciilor materiale (în special în situaţia existenţei penalităţilor deoarece perioada va fi deja identificată), morale şi a costurilor şi cheltuielilor.

Soluţiile emise privitor la pretenţiile formulate în temeiul Legii nr. 87:

Respingerea acţiunii ca:vădit nefondată (nu există o aparenţă de încălcare a Convenţiei) ( De ex. în materia neexecutării cereri declarate vădit nefondate pentru o perioadă de neexecutare în mediu între 9 şi 11 luni – decizii de inadmisibilitate: Lupaşcu Petru, 10 luni; Coşleţ, 10 luni; Comandari, 11 luni; Nedelcov, 11 luni; Turchin, 11 luni; Glavcev, 6 luni; Gurău, 8 luni; Ciobanu Mircea, 8 luni; Osoian, 9 luni; etc.

În urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului material, moral, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

De asemenea, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului, prezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. (Amihalachioae (dec.)) şi în acest sens a se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze.

Prejudiciu material

La aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare (între dies a quo şi dies ad quern) şi calculul sumelor cu titlu de prejudiciul material se va distinge în două capete – prejudiciu material real (de obicei valoarea obiectului neexecutării) şi penalităţi (dobînda de întîrziere) calculate prin prisma prevederilor Codului civil (Articolul 619). Sarcina probării prejudiciului material şi a penalităţilor, de obicei, cade pe seama reclamantului (creditorul executării).

Pretenţii cu titlu de prejudiciul material nu ar trebui să apară atunci cînd se dispută durata procedurilor judiciare, fie în aspectul civil fie în aspectul penal. Prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv atunci cînd există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (Cravcenco; Boboc, etc.). În cazul încălcării duratei rezonabile a executării, atunci cînd există o hotărîre judecătorească definitivă considerată un bun în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, dacă hotărîrea poate fi evaluată din punct de vedere patrimonial, prejudiciul cu titlu material poate fi evoluat şi el. În cazul duratei nerezonabile a procedurilor acest aspect evident nu poate fi evaluat din momentul în care o hotărîre judecătorească definitivă nu există şi scopul acestor proceduri este de a obţine o asemenea hotărîre într-un timp util.

În speţe penale, prejudiciul material pretins nu va avea nici o legătură de cauzalitate cu încălcarea termenului rezonabil, şi persoanele pot pretinde doar compensaţii cu titlu moral şi pentru costuri şi cheltuieli. Aprecierea acestora se face la fel după principiile de mai jos.

Prejudiciu moral

Aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile de mai sus (miza pentru reclamant, comportamentul părţilor, bună,/reaua credinţă; durata neexecutării, etc.). Se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi exluzîndu-se pretenţii excesive şi vădit exagerate.

Analizînd jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, putem constata ca mărimea acesteia este de aproximativ de 600 euro pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere.

Trebuie de menţionat că chiar dacă perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc la constatarea unei violări, la calcularea daunei morale se ia în consideraţie întreaga perioadă, inclusiv şi acel prim an de neexecutare.

În materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1000 EURO şi 2500 EURO, pentru 5 sau 10 ani. Cea mai mică sumă s-a acordat în Deservire SRL, 600 EURO, pentru 6 ani şi cea mai mare în Cravcenco, 3000 EURO, pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă.
Costuri şi cheltuieli

La aprecierea costurilor şi cheltuielilor judiciare urmează a se conduce de două principii de bază: (i) costuri şi cheltuieli urmează a fi în modul corespunzător probate, de obicei prin documente de plată sau prin prezentarea descifrării pe ore a lucrului avocatului şi tarife aplicabile, dacă e cazul, şi (ii) cheltuielile trebuie să fie rezonabile ca cuantum (în special în materia de tarife percepute pentru onorariile avocaţilor) şi necesare pentru proceduri în speţă (nu se compensează, de ex., lucrul avocatului care nu are tangenţă directă la proces).
Astfel, în cazurile moldoveneşti CEDO a acordat în mediu, cu titlu de costuri şi cheltuieli, între 300 şi 1500 euro.

Urmează de menţionat faptul, că este destul de importantă unificarea practicii judiciare a instanţelor naţionale şi la acordarea despăgubirilor morale în alte cazuri, decît cele menţionate mai sus.
În acest sens, ţinem să menţionăm, că, reieşind din jurisprudenţa CEDO, instanţele judecătoreşti din ţara noastră, ar putea să acorde satisfacţie morală la constatarea violării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi anume :

-violarea art.2 CEDO -6000 – 30000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti,
-violarea art.3 CEDO – 3000-5000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti,
-violarea art.5 CEDO- 600-30000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti,
-violarea art.6 CEDO -1000-7000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti,
-violarea art.1 Protocol 1 CEDO – 1000 -6000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti,
- violarea art.art.7, 8, 9 10, şi 11 CEDO – 1000-10000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti,
- repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 – 0 - 10000 euro,  echivalentul în lei moldoveneşti.


Mihai POALELUNGI
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie

Lilian APOSTOL
Şef adjunct al Direcţiei Agent Guvernamental
Ministerul Justiţiei