Nume
Parola
Vizualizări: 1977
Autonomia Universitară – o prioritare în procesul de reformare a învăţămîntului universitar
Chişinău, 29 Februarie 2012 — Reprezentanţi ai Ministerelor Educaţiei şi Finanţelor şi Universităţii de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testimiţeanu” s-au întrunit într-o şedinţă de lucru cu doi experţi în domeniul implementării sistemului de autonomie financiară în învăţămîntul superior. Evenimentul a fost organizat de Comisia Europeană, prin intermediul instrumentului TAIEX. Scopul şedinţei a fost de a discuta starea actuală în ceea ce priveşte autonomia financiară în învăţămîntul universitar.
Viceministra Educaţiei, Loretta Handrabura, a informat că una dintre direcţiile de realizare a procesului de la Bologna vizează şi autonomia universitară. În acest moment, sistemul universitar se caracterizează prin existenţa unei autonomii universitare parţiale, adică există elemente din cele trei componente ale autonomiei universitare: organizaţională, autonomia resurselor umane şi cea academică. Cea mai discutată componentă, în acest moment, este autonomia financiară. Actualmente există o politică publică, iniţiată de Ministerul Educaţiei, privind introducerea autonomiei universitare extinse. Aceasta presupune:
- responsabilitatea publică a universităţilor;
- transparenţa tuturor deciziilor universităţilor;
- asigurarea calităţii în învăţămîntul superior;
- liberalizarea sumei contractului, în acord cu cheltuielile specifice;
- liberalizarea nivelului de salarizare a cadrelor;
- independenţa privind modul de gestionare a resurselor financiare provenite din transferurile de la bugetul de stat şi din mijloace speciale etc.
Nadejda Velişco, şef direcţie învăţămînt universitar din cadrul Ministerului Educaţiei a menţionat că prin autonomia universitară se doreşte o calitate sporită a procesului educaţional şi o mai bună inserţie a absolvenţilor în cîmpul muncii. De asemenea, Codul Educaţiei urmează să descentralizeze procesul de finanţare a cercetării ştiinţifice, astfel fiind alocate resurse şi pentru sistemul universitar.
Totodată, universităţile cu mulţi studenţi optează pentru autonomia financiară extinsă, iar universităţile care sînt dependente în proporţii mari de resursele bugetare, precum cele cu profil pedagogic, optează pentru o autonomie financiară parţială.
După ce vor efectua vizite de documentare, se vor familiariza cu situaţia curentă ( legislaţie, acte normative, strategii etc), vor discuta cu responsabili de implementarea sistemului de finanţare a învăţămîntului universitar, experţii vor elabora recomandări în ceea ce priveşte autonomia financiară a instituţiilor de învăţămînt superior.