Nume
Parola
Vizualizări: 3756
Rolul minorităţilor naţionale la alegerile parlamentare anticipate
22 Iulie 2009 — Emergenţa simpatiilor potenţialilor alegători faţă de reprezentanţii opoziţiei, în condiţiile unei crize de timp acute, exprimă riscuri pentru "stabilitatea" verticalei puterii comuniste în RM îndată după alegerile parlamentare anticipate. Sondajele prezentate recent publicului de către Institutul de Politici Publice şi Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova (ASD) denotă o implozie semnificativă a sprijinului electoral pentru PCRM (31,3 % şi respectiv 29%). În martie 2009, Barometrul de Opinie Publică (BOP) proba o cotă de 36,2% pentru comunişti în cazul unui eventual scrutin.
Dacă comparăm cu datele BOP în perioadele premergătoare alegerilor din 2005, atunci atestăm o cădere şi mai drastică a PCRM-ului în preferinţele electoratului (noiembrie 2004 - 35% şi februarie 2005 - 47% ). Involuţia comuniştilor este şi mai spectaculoasă datorită faptului că nu a putut fi stopată nici prin intermediul acoperirii mediatice considerabile, dar nici prin accesul la resursele administrative substanţiale gratuite. Totodată, acest fenomen politic merită atenţie pentru faptul că opus descreşterii dispoziţiilor pro-comuniste în societate, unii reprezentanţi ai opoziţiei au cunoscut o stabilitate evidentă în ceea priveşte opţiunile de vot ale populaţiei.
Astfel, potrivit celor două organizaţii non-guvernamentale menţionate mai sus Partidul Liberal a reuşit să-şi păstreze "status-quoul electoral" de la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 (IPP - 13,2% şi ASD - 13,3% comparativ cu rezultatele obţinute la alegeri -13,13%, dacă excludem marja de eroare de 2,5 -3% şi numeroasele fraude electorale deocamdată neprobate de instituţiile de stat relevante, din diverse motive mai mult sau mai puţin obiective).
Exemplul PL este deosebit pentru faptul că nici propaganda anti-liberală direcţionată împotriva lui Dorin Chirtoacă, în calitate de edil al capitalei, şi contra fracţiunii PL în cadrul CMC, nu a fost capabilă să deturneze simpatiile faţă de această formaţiunea. Trăinicia poziţiei liberalilor a fost testată şi de insinuările regulate şi campania de demonizare a opoziţiei liberale orchestrată de comunişti prin invocarea ororilor evenimentelor din 7 aprilie curent. În orice caz, progresul înregistrat de PL nu poate fi interpretat doar din perspectiva "impotenţei" propagandistice a PCRM-ului, dar şi ca urmare a reducerii substanţiale a credibilităţii altor partide de dreapta (PPCD), consolidării deliberate a PL de către comunişti prin "victimizarea" exagerată şi vădit favorabilă pentru popularitatea liberalilor în rândul unor anumite categorii de electorat, orientării pro-româneşti accentuate, valorificării eficiente a poziţiilor publice deţinute de reprezentanţii acestui partid în structurile autorităţii publice centrale ale capitalei etc.
În altă ordine de idei, polarizarea politică a societăţii a fost şi rămâne vitală pentru comunişti, care folosesc partidele de opoziţie, în special PL şi liderii acestuia, în scopul mobilizării minorităţilor naţionale din RM. După evenimentele post-electorale,comuniştii au evocat motive fataliste privind scindarea, dispariţia ţării sau anexarea acesteia la România fals etichetată drept stat "revizionist" şi chiar "fascist".
În cadrul întâlnirii reprezentanţilor organizaţiilor etnoculturale autohtone cu liderul PCRM, V. Voronin, organizate cu 9 zile înainte de alegerile anticipate, a fost dezvăluită esenţa îngrijorărilor şi fobiilor percepute de reprezentanţii minorităţilor în raport cu perspectiva partidelor de opoziţie de a accede în viitorul for legislativ. Printre tezele emise în cadrul acestei reuniuni, şi susţinute activ de conducătorul comuniştilor Voronin, se numără următoarele [3]:
• PCRM este unicul partid din RM care caracterizează cel mai mult natura multinaţională a poporului moldovenesc;
• Grija şi toleranţa PCRM faţă de minorităţile etnice sunt confirmate de susţinerea pe care a primit-o formaţiunea din partea comunităţilor etnice;
• Comuniştii urmează modelul lui Ştefan cel Mare în ce priveşte toleranţa faţă de minorităţile naţionale;
• Partidele din opoziţiei îşi reamintesc de minorităţi doar înainte de alegeri, demonstrându-şi atitudinea reală prin faptul că nu includ deloc în listele lor electorale reprezentanţii comunităţilor etnice sau îi folosesc doar pentru imagine;
• Comuniştii trebuie susţinuţi pentru a asigura nediscriminarea şi apărarea valorilor culturale, deoarece problemele minorităţilor naţionale nu sunt în arealul intereselor opoziţiei liberale;
• Sprijinul comuniştilor va însemna salvarea "statalităţii" moldoveneşti pentru urmaşi;
• Opoziţia liberal-democrată cere cunoaşterea limbii române din partea minorităţilor etnice pentru ca acestea în cele din urmă să se adapteze la noile realităţi;
• Poziţia civică a minorităţilor naţionale/etnice constă în susţinerea PCRM la alegerile parlamentare;
• Comuniştii niciodată nu a divizat cetăţenii RM după criteriul social, naţional, religios sau lingvistic, ceea ce îi deosebeşte de opoziţie.
Toate aceste idei au fost fondate pe percepţiile şi convingerile induse de informaţiile distorsionate transmise şi, spre regret, recepţionate în amalgam de către reprezentanţii minorităţilor etnice, prin intermediul mass-mediei controlate direct de comunişti sau a celei ruseşti interesate în menţinerea PCRM-ului la putere (NIT, N4, Moldova 1 şi respectiv ORT/Prime).
În realitate însă, lipsesc dovezi publice ilustrative ce ar elucida existenţa unor viziuni sau convingeri politice în cadrul opoziţiei care să ameninţe securitatea şi siguranţa minorităţilor etnice. Acuzaţiile comuniştilor sunt prin urmare nejustificate, în primul rând, deoarece aspiraţiile pro-europene ale partidelor de opoziţie exclud orice manifestări de ură sau discriminare etnică, iar anti-comunismul susţinut de acestea se referă strict la guvernarea politică a comuniştilor, dar nici într-un caz la opţiunile politice ale votanţilor ei.
În al doilea rând, suspiciunile faţă de opoziţie inoculate de PCRM minorităţilor pot fi dezminţite trecând în revistă protestele post-electorale recente la care au participat inclusiv tineri reprezentanţi ai comunităţilor etnice. Aceste argumente demonstrează încă o dată caracterul speculativ şi propagandistic al PCRM-ului, care ţine să-şi repare "breşele" electorale prin demonizarea "duşmanilor interni" reprezentaţi de opoziţia liberală.
Minorităţile naţionale au viziuni politice polarizate similar majorităţii titulare
Conform ultimului recensământ al populaţiei RM, minorităţile etnice constituie 17,2% (ucrainenii - 8,4%, ruşii - 5,9%, bulgarii - 1,9% şi alte naţionalităţi - 1%) faţă de moldoveni/români care alcătuiesc 78%. Dacă să examinăm aceste date prin prisma "eligibilităţii electorale" a reprezentanţilor electorali putem presupune (în lipsa unor date precise în acest sens) că numărul "votanţilor etnici" corespunde proporţiilor naţionalităţilor exprimate pe republică. Or, aproximativ 18% din cetăţenii RM cu drept de vot provin din interiorul minorităţilor etnice.
Reieşind din această constatare putem modela comportamentul reprezentanţilor minorităţilor etnice în circumstanţe electorale clar definite, cum ar fi viitoarele alegeri anticipate.

Continuarea pe www.cenusadi.wordpress.com