Nume
Parola
Vizualizări: 4777
"Simbolurile" sovietice protejate de Rusia, dar contestate de SUA
22 Decembrie 2009 — Celebrarea a 20 de ani de la căderea regimului comunist "ceauşist" din România a coincis cu omagierea de către adepţii mişcării comuniste din Federaţia Rusă a 130 ani de la naşterea odiosului lider sovietic - Stalin. Decadenţa politică a regimurilor comuniste în Europa de acum câteva decenii nu a condus însă la stârpirea sentimentelor pro-sovietice sau pro-comuniste din interiorul opiniei publice bulversate de cataclismele economice generate de sistemul liberal-capitalist occidental. În Europa de Est, inclusiv unele state din fostul Pact de la Varşovia (România, regiunea estică a Germaniei), aderenţa la setul de valori, aşteptări şi repere istorice ale unor categorii sociale semnificative continuă să fie impregnate cu substanţă ideologică comunistă. În R. Moldova, aproximativ jumătate din populaţie este ataşată de modelul sovietic de gestiunare a afacerilor statului, punând accentul pe avantajele nivelului de trai; sistemului educaţional, social şi de alimentaţie; calitatea organelor de menţinere a ordinii publice etc.

Bazându-se pe schemele mentale implantate eficient de măşinăria sovietică în memoria colectivă şi cea individuală a cetăţenilor fostelor republici sovietice, dar şi socialiste, Rusia inspiră viaţă în componenta ideologică a politicii sale externe.

Politicile "reformate" legate de identificarea şi stimularea activităţii "concetăţenilor" ruşi (descendenţii sau urmaşii regimurilor comuniste aflaţi în fostele republici unionale), la fel ca şi "interesele ruseşti din vecinătatea apropiată", se datorează apărării consecvente a amintirilor elogioase despre superioritatea multiaspectuală a URSS-ului.

Pentru a contraria şi a stopa încercările Occidentului de a echivala fascismul şi comunismul, Moscova a desfăşurat o politică neobservată, dar extrem de dinamică şi productivă de atragere a statelor lumii de partea sa, materializată sub votului favorabil pentru rezoluţia ONU privind "Interdicţia unor anumitor practici, care contribuie la escaladarea apariţiei unor noi forme de rasism, discriminare rasială, xenofobie şi formele de intoleranţă aferente" [1]. Deşi, de jure, Rezoluţia Asambleei Generale a ONU, are mai degrabă un caracter declarativ, promovarea ei poate avea un impact politic enorm. Astfel, poziţia Rusiei a fost susţinută de 126 de state, împotrivă s-au pronunţat SUA, iar alte 54 de stat, printre care R. Moldova, Ucraina şi Georgia s-au abţinut.

Printre cerinţele părţii ruse menţionate în Rezoluţia dată se regăseşte scoaterea în afara legii a eroizării acoliţilor fasciştilor, a monumentelor ridicate în numele lor etc. Mai gravă este tentativa Rusiei de a legitimiza limitarea drepturilor şi libertăţilor omului pentru persoanele care contestează rolul Moscovei în cel de-al Doilea Război Mondial. În acelaşi rând de acţiuni se înscrie şi solicitarea rusească ca asemenea cazuri să fie date sub urmărire penală, în conformitate cu Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (Art. 4). [2]

Nesusţinerea Rezoluţiei de către un număr relativ mare de state, în frunte cu SUA (care s-a opus), a nemulţumit Moscova, care conta foarte mult pe faptul că se va reduce numărul oponenţilor săi externi, precum şi a poziţiilor lor ostile faţă de trecutul sovietic rusesc (fie în cadrul Consiliului Europei, fie în OSCE). Votul negativ al Washingtonului a deranjat cel mai mult autorităţile ruse, deoarece anume americanii au fost promotorii şi susţinătorii fermi ai schimbărilor democratice de pe continentul european în perioadă "perestrokăi", iar acum forţează extinderea NATO spre Est. Tonul impus de SUA exprimă un nou soi de pionierat, asemănător celui din perioada Războiului Rece, când sub egida americanilor se purta o luptă împotriva comunismului şi a patriei acestuia - URSS.

De fapt, ca şi înainte, autorităţile ruse s-au arătat consternate de faptul că poziţia americană este una opusă, dar în primul rând pentru că, Washingtonul încearcă să ocupe un loc central în campania europeană (extinsă la scară internaţională) de revizuire a istoriei din perioada celui de-al II-lea Război Mondial în detrimentul intereselor ruseşti. Iar în lumina distanţării Georgiei, Ucrainei, iar în ultimul timp şi a R. Moldova, de principiile politicii externe ruseşti, împotrivirea americană pare şi mai simptomatică.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog, expert independent): www.cenusadi.wordpress.com