Nume
Parola
Vizualizări: 4606
Armamentul militar rusesc din regiunea transnistreana ramane neclintit
3 Decembrie 2009 — Forul Consiliului Ministerial al OSCE, recent desfasurat, a demonstrat capacitatea politico-diplomatica in continuare minora a delegatiei moldovenesti, dar si un interes redus existent in organizatie fata de ignoranta manifestata de Rusia in cazul evacuarii potentialului militar din regiunea transnistreana. Angajamentele Rusiei asumate la Istanbul (din 1999) au ramas din nou in afara documentelor aprobate in cadrul reuniunii.

Desi, nici Declaratia Politica Finala si nici cea regionala privitor la R. Moldova nu au fost semnate, partea moldoveana, in frunte cu seful diplomatiei moldovene, Iurie Leanca, s-a alaturat unui document emis de statele NATO, prin care acestea au reiterat caracterul conditionat al Tratatului privind Fortele Conventionale in Europa [1].

Doar in acest fel, ministrul moldovean de externe a reusit sa atrage atentia asupra problemei transnitrene, neglijata cu dinadins de reprezentantul Rusiei [2]. Or, accentuand imperativitatea prevederilor Tratatului FACE de catre toate partile semnatare, care numara si Moscova, I. Leanca a evocat din nou principiul suveranitatii, in conformitate cu care instalarea potentialului militar pe teritoriul unui stat parte sau viceversa trebuie sa fie decisa de tara de destinatie. In conditiile cand Chisinaul cere fara rezerve evacuarea armamentului rusesc de pe terioriul sau recunoscut pe plan international (regiunea transnistreana), Moscova este obligata sa raspunda neconditionat solicitarilor moldovenesti.

Dorinta majoritatii statelor occidentale de a colabora cu Rusia pentru "gaze si petrol" sau influenta si ponderea geopolitica, dar si invitatia remisa Rusiei de catre NATO in privinta participarii acesteia la elaborarea Conceptiei Strategice a Aliantei, alimenteaza orgoliul rusesc. De aceea, facand abstractie de reprosurile diplomatice ale reprezentantilor OSCE, ministrul rus de externe s-a focusat pe promovarea Tratatului preliminar privind Securitatea Europeana, publicat recent de sursele prezidentiale rusesti [3]. Miza acestui document este deocamdata incomensurabila. Prin intermediul lui se planifica restrictionarea extinderii NATO spre Est (Art. 1, din Tratatul preliminar privind Securitatea Europeana), dar si crearea obstacolelor pentru statele ne-membre sa adere in eventualitate la Alianta (Art. 2, ). Obligativitatea juridica a Tratatului si caracterul lui supra-regional si supra - institutional, vizate de Moscova, confera aspecte noi in sfera securitatii si apararii europene. Aceasta definire a contextului regional de catre Rusia trezeste nedumeriri, amintindu-ne cele intamplate un an in urma, cand statul rus a incalcat flagrant mai multe clauze fundamentale ale Statutului ONU si ale Actului Final de la Helsinki.

Lipsita de complexe si remuscari, partea rusa vede viitorul arhitecturii de securitate al spatiului cuprins intre Vancuver si Vladivostok drept un mijloc eficient de a-si apara interesele in raport cu NATO, dar si avansarea rolului organizatiilor aflate in sferele sale de influenta traditionala (CSI, Organizatia Tratatului pentru Securitate Colectiva - ODKB), profitand de cdeschiderea Aliantei si forta aliatilor rusi din interiorul UE.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenusa, politolog, expert independent): www.cenusadi.wordpress.com