Nume
Parola
Vizualizări: 4210
RAPORT 2013 Amnesty International: Lumea devine un loc tot mai periculos pentru refugiaţi şi emigranţi
Chişinău, 24 Mai 2013 — Lipsa de acţiune la nivel global transformă lumea într-un loc extrem de periculos pentru refugiaţi şi emigranţi, a menţionat Amnesty International astăzi la evenimentul de lansare a Raportului Anual cu privire la respectarea drepturilor omului în lume.

Organizaţia a evidenţiat că în lume s-au înregistrat abuzuri ale drepturilor a milioane de oameni, care au reuşit să scape de conflicte şi persecutare sau care au emigrat în căutarea unui loc de muncă şi a unei vieţi mai bune pentru dânșii şi familiile lor. Guverne din toată lumea sunt acuzate că sunt preocupate mai mult de protejarea frontierelor naţionale, decât de respectarea drepturilor propriilor cetăţeni sau drepturilor celor care caută azil sau oportunităţi în interiorul acelor frontiere.

“Eşecul de a rezolva conflictele provoacă efectiv o vulnerabilitate globală. Drepturile celor care se confruntă cu situaţii de conflict sunt neprotejate. Prea multe guverne abuzează de drepturile omului având ca şi motiv controlul emigraţiei. Aceste acţiuni depăşesc uneori măsurile legale de control a frontierelor,” a menţionat Salil Shetty, Secretar General Amnesty International.

“Aceste măsuri nu doar afectează persoanele care se confruntă cu situaţii de conflict. Milioane de emigranți sunt supuşi să se confrunte cu situaţii de abuz, inclusiv munca forţată şi abuzul sexual. Din cauza politicilor anti-emigraţionale, care permit exploatarea emigranţilor, în condiţii de impunitate, milioane de persoane sunt abuzate, inclusiv prin muncă forţată şi sexual. Multe dintre acţiunile menţionate sunt alimentate şi de o retorică populistă, care are ca şi ţintă refugiaţii şi emigranții,” a afirmat Shetty.

În 2012 comunitatea globală a fost martoră la o serie de violări a drepturilor umane, din care cauză un număr mare de persoane au fost nevoite să caute protecţie, în interiorul frontierelor sau în afara acestora. Din Coreea de Nord şi până în Mali, Sudan şi Republica Democrată Congo, oamenii şi-au părăsit casele în speranţa de a găsi un loc sigur de trai.

Un alt an a fost pierdut pentru cetăţenii Sudanului, unde puţine s-au schimbat, dacă nu ţinem seama de numărul mereu în creştere a vieţilor pierdute sau ruinate, pentru că milioane de persoane şi-au schimbat locul de trai din cauza conflictelor. Comunitatea internaţională a fost un simplu spectator atunci când forţele militare şi de securitate siriene au continuat atacurile asupra civililor, fără a ţine seama de nimic. Aceste atacuri s-au soldat cu dispariţii forţate, arestări arbitrare, tortură şi execuţii extrajudiciare a celor care au îndrăznit să se opună guvernului, în timp ce grupurile armate au continuat să deţină ostatici, să omoare şi să tortureze persoane, chiar dacă la o scară mai mică.

Pentru a bloca acţiunile internaţionale pentru apărarea drepturilor omului în situaţii de urgenţă, ca de exemplu situaţia din Siria, a fost invocată scuza precum că drepturile omului sunt “o problemă internă”. Consiliul de securitate ONU – care are ca sarcină asigurarea securităţii şi este autoritate în acest domeniu la nivel global - în continuare nu reuşeşte să asigure acţiuni politice conjugate şi unificate.

“Respectul pentru suveranitatea unui stat nu poate fi utilizat ca şi scuză pentru lipsa de acţiune. Consiliul de securitate ONU trebuie să se opună consistent abuzurilor care distrug vieţile oamenilor şi-I forţează să-şi părăsească casa. Aceasta înseamnă eliminarea doctrinelor epuizate şi lipsite de raţiune şi morală, precum că omorurile în masă, tortura şi foametea nu trebuie să-I preocupe şi pe alţii”, a afirmat Shetty.

Persoanele care încearcă să scape de conflicte şi persecutări în mod regulat întâmpină obstacole majore, în încercarea lor de a traversa hotarele internaţionale. De cele mai multe ori, oamenii traversează frontierele cu mai mare dificultate decât armele şi armamentul, care facilitează violenţa şi care forţează aceste persoane să-şi părăsească casele. Totuşi, adoptarea de către Naţiunile Unite a Tratatului privind Comerţul cu Arme Convenţionale în martie 2013 ne dă speranţe că transportul armelor, care ar putea provoca atrocităţi, ar putea fi oprit.

„Refugiaţii şi persoanele strămutate nu mai pot fi „ignorate cu ochiul şi cu mintea”. Fiecare dintre noi trebuie să fie preocupat de protecţia acestora. Comunicarea modernă fără frontiere nu trebuie să permită abuzurile şi nu trebuie să se camufleze în spatele hotarelor naţionale – această comunicare trebuie să ofere oportunităţi fără precedent pentru fiecare dintre noi de a lupta pentru drepturile a milioane de persoane care au fost siliți să-şi părăsească casele,” a spus Shetty.

Refugiaţii, care au reuşit să ajungă în alte ţări, în căutare de azil, de multe ori s-au pomenit în aceeaşi barcă – în sensul direct şi figurat – cu emigranţii care şi-au părăsit ţara în căutarea unei vieţi mai bune pentru dânșii şi pentru familiile lor. Mulţi dintre dânșii sunt marginalizaţi din cauza politicilor şi legilor ineficiente şi sunt lăsaţi să fie ţinta unei retorici populiste şi naţionaliste care alimentează xenofobia şi sporeşte riscul violenţelor împotriva acestora.

Uniunea Europeană implementează măsuri de control a frontierelor care pun în pericol vieţile emigranţilor şi persoanelor în căutare de azil şi nu garantează securitatea celor care au fugit de conflict şi persecutări. În mai multe ţări ale lumii emigranţii şi refugiaţii sunt, în mod regulat, închişi în centre de detenţie şi, în cel mai rău caz, sunt ţinuţi în cuşti metalice sau containere pentru transport.

Drepturile a aproximativ 214 milioane de emigranţi din toată lumea nu sunt protejate nici de către statul lor de baştină şi nici de către statul gazdă. Milioane de emigranţi lucrează în condiţii de muncă forţată – iar în unele cazuri, chiar în condiţii de sclavie – deoarece guvernele îi tratează ca pe nişte criminali, iar administrațiile întreprinderilor unde aceştia lucrează, sunt interesate mai mult de profit decât de respectarea drepturilor omului. Emigranţii ilegali se confruntă, în mod special, cu riscul de a fi exploataţi şi de a le fi violate drepturile.

“Cei care trăiesc în alt[ ţară decât cea de baştină, în lipsa mijloacelor de supravieţuire şi a unui statut, sunt cei mai vulnerabili şi sunt deseori condamnaţi la o viaţă disperată,” a menţionat Shetty. “ Aceste persoane ar avea un viitor mai bun doar în cazul în care guvernele ar respecta drepturile omului, indiferent de naţionalitatea acestuia. Lumea nu-şi poate permite existenţa zonelor interzise pentru deplasare, în contextul tendinţei mondiale pentru respectarea drepturilor omului. Drepturile tuturor fiinţelor umane – oriunde nu s-ar afla acestea – trebuie să fie respectate.”