Chişinău, 30 Aprilie 2013 — Ziua Internaţională a Muncii, consemnată tradiţional la 1 mai, aduce în atenţia opiniei publice evenimentele în care muncitorii din Statele Unite au obţinut reducerea zilei de lucru la 8 ore, cu păstrarea salariului.

Asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă, inclusiv la condiţii de muncă ce corespund cerinţelor securităţii şi sănătăţii este o prevedere de bază a Codului Muncii al RM în vigoare, care, printre altele, mai stipulează, că angajatorii au obligaţiunea să asigure salariaţilor condiţii de muncă corespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, interesele salariaţilor fiind reprezentate de organele sindicale sau de reprezentanţii aleşi ai salariaţilor.

Chiar dacă asigurarea priorităţii vieţii, integrităţii fizice şi sănătăţii salariaţilor este una dintre direcţiile principale ale politicii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a statului nostru, realitatea demonstrează că o bună parte dintre angajaţii localurilor de alimentaţie publică închise muncesc în condiţii nefavorabile pentru sănătatea şi securitatea muncii lor, fumatul pasiv fiind unul dintre factorii principali în apariţia cancerului pulmonar şi bolilor de inimă, a riscului crescut de astm la adulţi şi înregistrarea greutăţii reduse a nou-născuţilor la naştere.

Experienţa diferitor ţări arată că reducerea semnificativă a expunerii la fumul de tutun la locul de muncă, odată cu aplicarea legii ce interzice fumatul, este însoţită de beneficii pentru sănătate, inclusiv reducerea cazurilor de simptome respiratorii şi infarct miocardic acut. Acest lucru este reflectat pe larg într-un studiu internaţional de revizuire a impactului legislaţiei ce prevede interzicerea fumatului la locul de muncă asupra expunerii la fumul de tutun şi sănătăţii angajaţilor. Punerea în aplicare a legislaţiei ce interzice fumatul la locul de muncă în Finlanda, spre exemplu, a scos în evidenţă faptul că, o treime din angajaţii nefumători au raportat o expunere înaltă la fumul de tutun la locul de muncă (de 4 ore pe zi) până la aplicarea legii şi doar 3% au raportat o astfel de expunere la trei ani după ce legea revizuită a intrat în vigoare. De asemenea, din numărul respondenţilor, doar o cincime au raportat că nu au fost expuşi zilnic la fumul de tutun la locul de lucru până la aplicarea legii, în timp ce după 3 ani de la aplicarea legii 71% din angajaţi au raportat nicio expunere.

Un alt studiu, realizat printre chelneri în San Francisco pentru a afla despre expunerea acestora la fumul de ţigară şi diferite simptome respiratorii pe care le acuză o lună înainte şi o lună după aplicarea legii antifumat, relevă că expunerea la fumul de tutun la locul de muncă a scăzut de la 28 la 2 ore pe săptămană. Participanţii la studiu au efectuat, de asemenea, un test de spirometrie, care a demonstrat un declin semnificativ al simptomelor respiratorii iritative a organelor superioare (ochi, nas şi gât) de la 77% la 19%, precum şi a simptomelor respiratorii inferioare (dispnee, tuse şi flegmă) de la 74% la 32 %. Un studiu similar realizat în Irlanda constată o scădere de la 40 ore pe săptămână de expunere la fum la locurile de muncă până la zero ore după interzicerea fumatului.

Legislaţia naţională în domeniul controlului tutunului urmează a fi modificată şi ajustată la prevederile Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în scopul protejării angajaţilor din localurile de alimentaţie publică închise de expunerea la fumul de tutun la locul de muncă, precum şi pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a acestora.

Comunicat elaborat de Centrul PAS în baza surselor http://erj.ersjournals.com