6 Octombrie 2009 — Sinchiseala Uniunii Europene a scazut din intensitate, dupa ce majoritatea irlandezilor angrenati in referendumul de la 2 octombrie au validat controversatul Tratat de la Lisabona. Acum, impulsul generat de Irlanda disociaza cele mai grave speculatii ale putinilor lideri europeni eurosceptici, care in trecutul recent animau diverse anxietati ale europenilor dezamagiti in ceea ce este sau incearca sa devina Uniunea Europeana. Dupa un an reflectie intensiva, votantii irlandezi au spus un „DA” ferm in favoare Tratatului, lipsindu-i de argumente pe unicii oponenti ai acestui document - presedintii ceh si polon. Este putin probabil ca acesti lideri vor rezista in fata presiunii Bruxellului, care a reusit deja sa obtina aprobarea decisiva din partea irlandezilor neincrezatori.

Configuratia creata stabileste premise clare pentru reformarea si revigorarea Uniunii Europene tratata cu suspiciune crescanda pe plan intern si cu o anumita doza de nepasare de catre comunitatea internationala, in special de membrii mai putin democratici ai acesteia.

Semnificatia referendumului din Irlanda si a Tratatului de la Lisabona per se este insa perceputa necorespunzator de mediul politic autohton, precum si de societatea civila moldoveana, slab familiarizate cu realitatile politice de natura europeana. Totodata, imperativele economice stringente si imaturitatea clasei politice in materie de procese politice europene, determina un interes minor pentru Tratatul de la Lisabona in randul moldovenilor. De asemenea, ca si in alte cazuri, subiectul dat absenteaza in discursul public ca urmare a intelegerii superficiale a modului de organizare si functionare a Uniunii.

In realitate, implementarea Tratatului dat implica o serie de avantaje atat pentru cetatenii europeni, cat si pentru populatiile din proximitatea spatiului european. In primul rand, Uniunea Europeana va capata o pozitie mai univoca in afaceri ce tin de politica externa si afaceri internationale (conflicte regionale, probleme climaterice, energetice etc.), dinamizand solutionarea problemelor urgente de ordin intern si exogen, datorita sporirii functionalitatii (crearea postului de Presedinte al UE, Inaltul Reprezentant pentru afaceri externe si Serviciul European de Actiune Europeana, acordarea unor imputerniciri mai mari pentru Parlamentul European etc.) si a imbunatatirii procesului decizional (in baza votului majoritar calificat, cu pastrarea principiului unanimitatii in domenii sensibile ca taxe, securitatea sociala, afaceri de securitate si aparare etc.). Astfel, Republica Moldova va putea conta pe o participare calitativ noua din partea Bruxellului in reglementarea unor probleme de interese comun, cum ar fi conflictul transnistrean sau in cazul unor eventuale crize declansate in regiune (conflicte energetice, amenintari armate, economice, sociale etc.). Aditional, va creste competitia dintre UE si alti actori regionali (Rusia), ceea ce va contribui la calitatea ofertelor lor politice, in vederea cresterii atractivitatii lor pentru statele din zona limitrofa.

Tratatul confera Uniuniunii personalitate juridica unica, iar statelor membre li se cere aderarea la acele acorduri internationale care nu contravin legislatiei europene, inclusiv in domeniul drepturilor omului. Totodata, documentul prevede accentuarea rolului „democratizator” al UE, fortificarea Cartei pentru Drepturile Fundamentale (adoptata in 2007), dar si asigurarea conditiilor juridice pentru aderarea UE la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului. Toate aceste aspecte vor avansa reformele democratice si in vecinatatea europeana imediata, in special in tarile cu aspiratii europene, inclusiv RM. Iar intrunirea criteriile de la Copenhaga va fi cruciala pentru extinderea ulterioara a UE.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenusa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com