3 Octombrie 2009 — O serie de evenimente conturează un cadru propice pentru încheiere procesului de formare a organelor de stat centrale în ţară, care trebuie să se încununeze cu alegerea preşedintelui RM.

Protestele împotriva majorării tarifelor în Chişinău transformate în cele din urmă într-o farsă politică cu “faţă de pensionar”, care au abundat în buletinele de ştiri ale “mesagerilor” loiali comuniştilor. Dar totuşi nu au atras decât un grup minor de comsomolişti trimişi de “seniori” în semn de solidaritate faţă de vârstnicii supăraţi mai mult pe primarul liberal, Dorin Chirtoacă, decât pe creşterea tarifelor pentru apă şi călătoriile cu transportul public.

În mare parte, frustrarea pensionarilor a fost artificial generată de “agenţii comunişti” şi a avut drept scop cimentarea primelor straturi de masă critică în societate, crearea efectului “bulgărului de zăpadă”, precedând variate nemulţumiri provocate de alte iniţiative nepopulare ale noului Guvern (cum ar fi stoparea majorării salariilor pentru militari sau funcţionari publici, sau minimizarea majorărilor de salarii pentru profesori promise de comunişti etc.). De fapt, comportamentul pensionarilor protestari a fost consecinţa victimizării lor active efectuate intenţionat de sursele mediatice pro-comuniste. Pe de altă parte, manifestarea agresivă a bătrânilor anti-liberali nu este altceva decât o încercare disperată de a păstra ”obiceiurile” sovietice, susţinute “nechibzuit” de PCRM doar pentru a-şi păstra controlul asupra electoratului nostalgic faţă de trecutul sovietic. De asemenea, aceasta este expresia opoziţiei care în realitate persistă în rândul unei părţi a populaţiei care a votat pentru PCRM.

Caracterul particular al demonstraţiilor desfăşurate de o gloată de bătrâni (blamat de pensionari din teritoriu şi alţii cu viziuni liberale domiciliaţi în capitală), la fel ca şi numărul semnificativ de aplicanţi pentru ridicarea compensaţiilor de călătorie (care deja atinge numărul de circa 2 mii de persoane, potrivit informaţiei comunicate de primarul mun. Chişinău, D. Chirtoacă), au condus la suspendarea subită a manifestărilor. Cauza acestei abandonări poate fi organizarea curândă a Summitului CSI la Chişinău sau rezultatele nesatisfăcătoare (pentru comunişti) cu care s-a soldat “epopeea” bătrânilor asmuţiţi asupra primarului Chirtoacă. Indiferent de motivul ce a stat în spatele acestei decizii, PCRM conştientizează că populaţia este puternic marcată de criză şi de electoralele continue, acordând ca şi altă dată un credit de încredere neaşteptat de mare noii guvernări, care deocamdată încearcă să se diferenţieze totalmente de ceea ce a reprezentat comuniştii (transparentizarea totală a procesului de guvernare, comunicarea deschisă şi limpede cu cetăţenii prin intermediul presei nerestricţionate etc.).

Sprijinul masiv promis de UE şi alţi actori/instituţii occidentale noii guvernări moldoveneşti, semnalele pozitive lansate de cei doi lideri ruşi (Putin şi Medvedev), dar şi cerinţele oficialilor europeni (evidenţiate de Javier Solana, enunţate în rapoartele CoE referitoare la Moldova) către liberal-democraţi de a nu exclude PCRM-ul de la procesul de guvernare, creează tot mai multe premise pentru validarea alegerilor preşedintelui RM şi omiterea anticipatelor.

Şansele deblocării situaţiei politice din ţară sporesc din moment ce Alianţa pentru Integrare Europeană planifică desfăşurarea primului tur al alegerilor înainte de reuniunea CSI de la Chişinău (potrivit informaţiei vehiculate în presă). Orice factor/sursă externă care emană presiune asupra comuniştilor facilitează indirect depistarea voturilor comuniste pentru candidatura lui Lupu. Iar discuţiile sistematice ale comuniştilor despre posibila acordare a celor 8 voturi indică totuşi existenţa unei predispuneri a vechii guvernări în acest sens.

Contiunuarea la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com