21 Septembrie 2009 — În unul din articolele precedente am abordat întrebarea privind activitatea Fundaţiei ruseşti “RECUNOŞTINŢA”, care apare în circumstanţe de criză în Moldova, unde deja activează Centrul Cultural rusesc, iar Ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău finanţează activ organizaţii axate pe promovarea intereselor minorităţilor ruseşti (în domeniul umanitar).

Unul din scopurile centrale subliniate de reprezentanţii acestei Fundaţii, în timpul deschiderii oficiale, este promovarea intereselor ruseşti în Moldova. Uluitor, dar această organizaţie tinde să îşi asume competenţe pe care deobicei le deţine instituţiile diplomatice acreditate peste hotare. Alt aspect enigmatic caracteristic instituţiei date rezidă din notorietatea scăzută sau practic nulă de care aceasta se bucură, deşi a activat în Ucraina (profilul general al acestei insituţii este greu de identificat în spaţiul virtual, mai ales ceea ce ţine de obiectivele atinse anterior etc.).

Dacă facem o paralelă dintre misiunea Fundaţiei nou create şi altele care există deja în RM, atunci descoperim cu stupoare că prima îşi propune propagarea intereselor Federaţiei Ruse pe calea mediului civil autohton, în timp ce celelalte umăresc în primul rând democratizarea societăţii moldoveneşti (ceea ce indirect corespunde intereselor ţărilor care le furnizează finanţe). În intervenţiile publice, reprezentanţii Fundaţiei au afirmat că urmăresc să contribuie la tranziţia politică care are loc în RM, inclusiv prin influenţarea acesteia cu ajutorul sectorului asociativ (declaraţii mediatizate în presa “comunistă”). Or, care este rolul acestei “fundaţii” şi ce semnifică înfiinţarea ei în RM?

Contrapunerea influenţei “soft power” ale Occidentului în RM. Cu diverse ocazii, membrii PCRM, în special ex-preşedintel RM, V. Voronin, au declarat că victoria forţelor liberal-democrate se datorează susţinerii occidentale, referindu-se la eforturile depuse de organizaţiile sprijinite financiar din surse occidentale, în vederea ridicării nivelului culturii politice în RM. În acest fel UE şi SUA au contribuit la avansarea liberal-democraţilor, ceea ce în timpul ultimelor trei cicluri electorale a fost o sarcină dificilă (dacă excludem problema fraudării alegerilor de către PCRM). Din această perspectivă, Rusia a pierdut teren în lupta “soft power” în faţa Occidentului. Iar Fundaţia dată nu semnifică altceva decât conştientizarea handicapului dat de către Moscova, care planifică echilibrarea “geopolitică” a societăţii civile moldoveneşti, şi respectiv a opiniei publice locale. Astfel, ea doreşte să acopere un spaţiu total nou neglijat anterior, evitând să mizeze doar pe supremaţia “mediatică” şi “ponderea religioasă”. Cu atât mai mult, perioada de criză economică prin care trece RM ar putea asigura organizaţiilor ruse de acest gen o flexibilitate mai mare în raport cu populaţia.

Modelarea unor comportamente politice favorabile. Rusia înţelege că preferinţele politice ale eletoratului moldovenesc nu pot fi alimentate doar prin “constrângeri” sau “avantaje” economice disputabile. Penetrarea societăţii civile moldoveneşti de către ”fundaţiile” ruseşti nu doar va îmbunătăţi imaginea Rusiei, dar şi va înrădăcina noi ”generatoare de loialitate” faţă de “fosta metropolă în rândul populaţie “reînnointe” din RM. Anume din lipsa unui asemenea segment social, cultura civilă locală a fost educată în termenii democraţiei occidentale, care de fapt, contravine modelului şi intereselor politice ale Moscovei. Politica de “hard power” pe care se baza în exclusivitate Rusia anterior a condus la pierderea controlului arenei politice din Moldova, aceasta fiind nevoită să colaboreze doar cu PCRM. Prin urmare, lansarea acestei “fundaţii” poate fi semnul unei schimbări de abordări din partea cercurilor politice ruseşti sau cel puţin atracţia tot mai mare a acestora faţă de combinarea instrumentelor de “hard” şi “soft” power. Deşi, se vehiculează ideea că fundaţia a fost deschisă pentru a suplimenta fondurile comuniştilor, ceea ce în realitate, poate avea loc simultan cu cultivarea unor deprinderi politice pro-ruseşti adiţionale.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com