24 Iulie 2009 — Mărturisirile făcute recent de procurorul general, Valeriu Gurbulea, pe marginea circumstanţelor dezordinilor post-electorale din RM, dovedesc în repetate ori caracterul speculativ/propagandisctic, iresponsabil, dar şi “duşmănos” al guvernării comuniste faţă de statul român. În linii generale, discursul lui Gurbulea denotă faptul că investigaţia desfăşurată de Procuratura Generală, dacă nu este lacunară, atunci este cel puţin tendenţioasă. Or, datele oferite de procuror diferă de cele ale rapoartelor locale şi internaţionale în ce priveşte numărul persoanelor reţinute şi tratamentul aplicat faţă de acestea. Totodată, probele prezentate au dovedit faptul că România, în calitate de stat, nu are nimic comun cu ceea ce s-a întâmplat la Chişinău după alegerile parlamentare din aprilie.

Ce a înclinat autorităţile moldovene să accepte acest fapt? Neposedarea dovezilor plauzibile sau conjunctura electorală? De ce are loc această “dezvăluire”, dacă Voronin şi colegii de partid au promovat intens şi destul de eficient (din punct de vedere electoral) scenariul diversiunii “imaginare” (deja probate) din partea Bucureştiului împotriva Chişinăului?

Motivele mărturiei comuniste

Campania electorală este pe ultima sută de metri, iar forţele politice sunt tentate să condiţioneze corectări finale în opţiunile şi intenţiile de vot ale electoratului. Această abordare este specifică atât pentru opoziţia liberală (inclusiv PDM), cât şi de guvernarea comunistă. În lumina sondajelor publicate recent, departajarea voturilor nu este tocmai favorabilă planurilor comuniste de a domina viitorul for legislativ. Reieşind din rezultatele acestor sondaje, care probabil coincid cu cele realizate de PCRM în propriile laboratoare, comuniştii sunt forţaţi/interesaţi să-şi revizuiască atitudinea politică în anumite privinţe, chiar dacă aceasta contravine logicii lor electorale curente. Or, PCRM ar putea obţine mai puţine voturi, decât îşi doreşte în realitate, în pofida faptului că beneficiază de condiţii electorale net superioare celor oferite partidelor de opoziţie.

Schimarea poziţiei faţă de “România” este sugestivă în acest sens. Printre motivele acestei “metamorfoze de retorică” pot fi evidenţiate următoarele:

• Comuniştii au făcut această mişcare pentru a reda credibilitate concluziilor elaborate de Procuratura Generală în ochii electoratului (în special cel “indecis”), care pe de altă parte reduce din responsabilitatea organelor de menţinere a ordinii publice, dar, totodată, confirmă existenţa unui scenariu privind tentativa de uzurpare de stat, în care se pretinde că ar fi participat opoziţia. Mesajele lansate de Gurbulea sunt prielnice pentru PCRM (chiar dacă comportă şi anumite riscuri), care promovează activ filmul “Atac asupra Moldovei”, în special în anumite regiuni ale RM. Reieşind din faptul că sursele mass-media private şi publice subordonate puterii deseori prezintă distorsionat informaţia, iar uneori dezinformează populaţia, invocarea inculpabilităţii României poate fi omisă în mod lejer din fluxurile de informaţii difuzate.

• Dezvinovăţirea României (apriori nevinovate) poate fi calificat drept un gest pro-european, destinat în primul rând oficialilor europeni care critică in/direct comuniştii pentru fraudarea alegerilor şi comiterea atrocităţilor împotriva protestatarilor. Transmiterea acestui semnal de către Gurbulea explică, pe de altă parte faptul că

continuarea pe blogul politologului Denis Cenusa: www.cenusadi.wordpress.com