14 Mai 2026 — Directorul executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM), Viorel Furdui a atras atenția la dezbaterile IPN la riscurile ce planează asupra reformei propuse de Cancelaria de Stat

CALM reprezintă, practic, toate autoritățile locale, mari și mici. Respectiv, există o diversitate de opinii asupra acestei reforme. În același timp, una dintre misiunile noastre principale este de a veghea asupra statutului alesului local, asupra democrației locale, astfel încât orice reformă să nu afecteze identitatea localităților, serviciile să nu se îndepărteze de cetățeni, să fie respectat principiul subsidiarității și să existe o reală descentralizare – financiară, administrativă, de competențe etc. Din acest punct de vedere, trebuie să delimităm lucrurile atunci când vorbim despre această reformă.

Ceea ce mulți membri ai CALM observă și generează îngrijorări este faptul că există o anumită confuzie între diferite procese și teme discutate în cadrul reformei. În ultimul timp se vorbește mult despre amalgamarea voluntară – cât de voluntară este, rămâne o întrebare – deși ar trebui să discutăm acest proces într-un context mult mai larg: reforma administrației publice locale, unde amalgamarea este doar un element, un instrument pentru modernizarea statului, apropierea de standardele europene, crearea de capacități la nivel local și posibilități de dezvoltare economică. Acest amalgam de noțiuni și definiții trezește îngrijorare, deoarece creează confuzie. Sperăm că acest lucru nu este intenționat, ci rezultă din complexitatea problemei.

Atunci când vorbim despre reformă și dacă ne dorim o reformă adevărată, trebuie să avem o imagine generală asupra a ceea ce reprezintă ea. Încă o îngrijorare este lipsa unei viziuni clare asupra tuturor aspectelor și elementelor. Amalgamarea este un instrument foarte îngust, al cărui scop principal este reducerea numărului de primării. O adevărată reformă a administrației publice locale trebuie să includă aspecte teritoriale, de descentralizare financiară, economică, patrimonială, de organizare, precum și clarificarea competențelor noilor entități, relațiile dintre viitoarele unități administrativ-teritoriale și centru etc.

Un alt risc major este ca reforma să fie discreditată și să afecteze parcursul european al Republicii Moldova sunt procesele nepregătite, fără o viziune clară și evaluări precise. Promisiunile de efecte benefice doar că „mai târziu", riscă să repete greșelile trecutului, care au adus dezamăgire populației și au deviat cursul țării de la modernizare și integrare europeană.

Alte riscuri menționate de primari:

- Există un set de promisiuni privind primării puternice, capabile să atragă fonduri și specialiști, dar nu se văd instrumentele financiare, organizaționale și instituționale concrete care să le susțină.

- Stimulentele au fost triplate, dar experiența arată că acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile infrastructurii (drumuri, apă, canalizare).

- Fondurile europene sunt gestionate de companii specializate, nu de primării, așa cum ni se spune. Primăriile au nevoie de unități de suport, nu doar de amalgamare.

- Problemele invocate de promotorii reformei – lipsa apei, canalizării, migrația, capacitatea fiscală redusă – nu sunt responsabilitatea primăriilor mici, ci a administrației centrale.

Economiștii au calculat că dintr-o localitate cu 500 de oameni, volumul veniturilor extrase către stat este de 20 milioane lei, iar în teritoriu rămân doar 500 mii lei sub formă de taxe locale și impozite.

Care sunt, de fapt, cauzele pentru care pornim acest proces? Este problema fragmentării teritoriale sau, dimpotrivă, primăriile mici ajută statul să ajungă în cele mai îndepărtate zone, prin aleși locali și echipe mici care își dedică viața dezvoltării comunităților?

Trebuie să răspundem corect la această întrebare acum, în procesul de discutare a conceptului reformei, pentru a înțelege dacă direcția și soluțiile propuse sunt corecte. Nu cumva riscăm să distrugem un mecanism care, mai ales în ultimii cinci ani, a început să funcționeze prin programe naționale precum Satul European I, II, Europa mai Aproape, Fondul Ecologic etc., care au permis statului, prin intermediul primăriilor mici, să ajungă până în cele mai îndepărtate sate, inclusiv în domeniile culturii și educației. Nu este clar cu ce ni se propune să înlocuim aceste mecanisme.