Chișinău, 2 Martie 2022 — Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați…

Atunci când în satul tău este o gunoiște, dar lipsește un parc, în schimb acolo sunt oameni inimoși care vor și pot să repare situația, iar tu povestești cum au reușit împreună…

Asta este jurnalismul comunitar.

Atunci când despre localitatea lor unii oameni fac o istorie a satului, iar alții – mai tineri – fac mai multe stories ca să rămână și amintiri scrise, și amintiri virtuale.

Atunci când mărul, cartoful, pruna, bostanul, mierea, căpșunele, nucul, cireșele, vărzările, gutuile, prosopul, mărțișorul nu sunt doar fructe și legume, produse agricole și bucate, tradiții și obiecte dragi, ci festivaluri.

Festivalul Mărului, Festivalul Cartofului, Festivalul Prunei, Festivalul Bostanului, Festivalul Mierii, Festivalul Căpșunei, Festivalul „Frunza Nucului”, Festivalul Cireșelor și Vărzărilor, Festivalul „Galbenă Gutuie”, Festivalul iProsop, Festivalul „Mărțișor”.

Și despre toate astea se poate de povestit în fotografii savuroase și în texte pentru toate gusturile.

Asta este jurnalismul comunitar.

Probleme comunitare, specific local, locuri de vizitat, bucate nemaiîntâlnite, inițiative locale.

Claca, flashmobul, biblioteca mobilă, plantarea copacilor.

Mai bine de bine decât deloc.

Și despre asta este jurnalismul comunitar.

Aici să povestești deja înseamnă să faci ceva.

Vă mai amintiți oare povestea despre hainele cele noi ale împăratului?

Acolo curtenii, în ajunul unei sărbători – să zicem, în ajunul unui festival – i-au pus haine noi împăratului aflat în fața oglinzii. Iar hainele nu erau haine, erau nimic, erau aer. Și i-au explicat atunci curtenii împăratului: „Hainele sunt ușoare ca pânza de păianjen, iar când le îmbrăcați nici nu le simți, și tocmai asta e frumusețea”.

Și nimeni dintre localnici nu voia să spună ce a văzut atunci când împăratul a ieșit gol în stradă. Fiindcă toți se temeau de gura lumii.

Iar sfârșitul istoriei îl știți, probabil. Un copil a strigat deodată: „Împăratul e dezbrăcat!”. Și imediat toată lumea a strigat și ea: „E dezbrăcat!”.

Este o poveste despre curaj. Și despre nevoia de a spune adevărul, de a arăta o problemă.

Să dai voce oamenilor care tac și își văd de treabă.

Despre oameni reali, despre probleme reale.

Și despre asta e jurnalismul comunitar.

Și nu-i nevoie numaidecât să salvezi toată omenirea sau să-ți faci treabă în toată lumea mare. Și nici măcar să apuci cu mâinile stele de pe cer. E de ajuns să salvezi o stea de mare, ajunsă pe mal, ca în povestea aceea, tot cu un copil.

O știți și pe asta?

E parabola cu un copil care tot arunca înapoi în apă stele de mare pe care valurile le scoteau înapoi pe nisip. Și erau acolo pe mal mii și mii, poate milioane de stele de mare, parcă mai multe ca pe cerul care anunța venirea nopții. Un trecător l-a întrebat atunci pe copil: „Oare nu-i mai bine să le lași aici până mâine, când apele vor fi mai mari și le vor lua înapoi în mare? Nu vezi că sunt foarte-foarte multe aici”.

Și atunci copilului i-a spus, fără să se oprească din munca lui, că până mâine este atâta și atâta timp. Și ceea ce face înseamnă foarte mult pentru această stea de mare, pe care tocmai a aruncat-o înapoi în apă. Și trecătorul a început să-l ajute. A aruncat în valuri o stea de mare, apoi încă una. Și până la miezul nopții plaja era plină – vă dați seama, nu cu stele de mare – dar cu săteni care îi ajutau pe copil și pe trecător. Până să răsară soarele, toată munca era făcută. Malul ara curățat, ființele vii – salvate, iar oamenii bucuroși.

Și despre asta este jurnalismul comunitar. Despre locul și despre localitatea în care puterea crește unde sunt mai mulți.

Când este nevoie doar ca cineva să înceapă un lucru bun și să-i inspire la fapte și pe alții.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru cei apropiați…

Asta este jurnalismul comunitar.

Iar următoare poveste – una din viața reală – ne poate avea ca eroi pe fiecare dintre noi.

Youtube:
https://bit.ly/3KfOg7f

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva

* * *

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.