Nume
Parola
Vizualizări: 4040
Guvernele europene trebuie să asigure dreptate pentru victimele programelor CIA
Bruxelles, 15 Noiembrie 2010 — Amnesty International solicită guvernelor europene să asigure dreptate pentru victimele programelor ilegale ale Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) de transportare şi detenţia secretă a prizonierilor, care au dus la dispariţia forţată, tortura şi maltratarea mai multor persoane.

Raportul Amnesty International, publicat astăzi, Secretul deschis: Dovezi privind complicitatea Europei în transportarea şi detenţia secretă conţine cele mai recente dovezi privind complicitatea statelor europene în programele CIA, în contextul luptei împotriva terorismului, care a demarat după atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA.

“UE nu a tras la răspundere, nici într-un fel, statele membre pentru abuzurile comise”, a declarat Nicolas Beger, Directorul Biroului Instituţiilor Europene al Amnesty International.

Mai multe persoane au fost supuse dispariţiei forţate, inclusiv în deţinerea secretă a CIA, iar locul de aflare a unora din ele nu este cunoscut nici în prezent. Fiecare dintre victimele procesului de transportare intervievată de Amnesty International a declarat că a fost torturată sau maltratată în alt mod în perioada detenţiei.

“Nimeni nu trebuie să se eschiveze de la răspundere pentru transportarea ilegală, dispariţiile forţate, tortura şi detenţia secretă, care au avut loc în contextul acestor operaţiuni conduse de CIA. Guvernele au obligaţia legală de a-şi asuma responsabilitate deplină pentru astfel de încălcări,” a menţionat Nicolas Beger.

Organizaţiile interguvernamentale, cum sunt Consiliul Europei, Uniunea Europeană şi ONU s-au aflat în fruntea investigării încălcărilor drepturilor omului, asociate cu programele CIA de transportare şi deţinere secretă a prizonierilor.

În rezultatul unor divulgări din rapoartele lor, au avut loc sau sunt în derulare investigaţii sau procese juridice cu privire la complicitatea statelor, care şi-au propus drept scop responsabilizarea individuală în asemenea state precum Germania, Italia, Lituania, Macedonia, Polonia, România, Suedia şi Marea Britanie.

“În mai multe ţări europene sunt înregistrate progrese în ceea ce priveşte responsabilizarea. Acest proces nu trebuie să se oprească. Motivul, invocat prea des, de „necesitate a secretului de stat pentru protecţia securităţii naţionale” nu trebuie utilizat asemenea unui scut pentru impunitate” a declarat Nicolas Beger.

Ţările implicate

Germania a fost complice la deţinerea secretă a lui Muhammad Zammar, interogat de agenţii germani, în timp ce se afla în detenţie secretă în Siria, în noiembrie 2002. Oficialii germani au recunoscut că tortura a avut loc în închisorile siriene. El urmează încă să beneficieze de proces echitabil, în pofida unei investigaţii a parlamentului german pe marginea plângerii depuse de Muhammad Zammar şi de alţii cu privire la abuz.

Italia a condamnat agenţi ai SUA şi Italiei pentru implicare în răpirea lui Abu Omar din Milano, în februarie 2003. După aceasta, el a fost trimis ilegal în Egipt unde a fost deţinut în secret şi se presupune că a fost torturat. Dar cazurile împotriva oficialilor de nivel înalt din SUA şi Italia au fost închise în virtutea secretului de stat şi imunităţii diplomatice. Procurorul a contestat închiderea acestor cazuri, în timp ce solicitările Italiei privind necesitatea de protecţie a „secretelor de stat” continuă să obstrucţioneze justiţia.

Lituania a recunoscut că au existat două închisori secrete. Închisorile au fost vizitate în iunie 2010 de către o delegaţie a Comisiei Europene pentru Prevenirea Torturii, prima vizită efectuată de către un organ independent de monitorizare într-o închisoare secretă a CIA în Europa. Tragerea la răspundere a persoanelor responsabile trebuie să fie asigurată de o investigaţie penală în derulare.

Macedonia este învinuită de asistarea CIA la detenţia ilegală şi ulterioară extrădarea Afganistanului a cetăţeanului german Khaled el-Masri, care a luat cuvântul împotriva Macedoniei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului: pentru prima dată, această curte va examina un caz de complicitate presupusă a unui stat membru al Consiliului Europei în programele CIA. Macedonia continuă să nege că agenţii săi au acţionat ilegal.

Autoritatea de Grăniceri a Poloniei a declarat în iulie 2010 că şapte avioane, multe din ele având pasageri la bord şi care acţionau în cadrul programului CIA de transportare a deţinuţilor au aterizat la aeroportul Szymany, lângă amplasarea presupusă a unei închisori secrete din Stare Kiejkuty. În septembrie, procuratura a confirmat că investiga plângerile depuse de Abd al-Rahim al-Nashiri, precum că a fost deţinut în secret în Polonia. Lui i-a fost atribuit statutului de „victimă” în octombrie 2010, prima dată când plângerile unei victime a operaţiunilor CIA au fost recunoscute în acest context.

România este învinuită de găzduirea unei închisori secrete a CIA. Bucureştiul neagă integral responsabilitatea în pofida unor dovezi recente privind participarea sa în programul de transportare a prizonierilor (pentru informaţii mai detaliate despre implicarea României găsiţi textul mai jos).

Suedia este acuzată de faptul că nu a investigat integral predarea de către CIA în decembrie 2001 a lui Ahmed Agiza şi Mohammed al-Zari Egiptului, unde, conform declaraţiilor acestora, ei au fost torturaţi. În pofida acordării unei recompense acestor persoane, guvernul nu le-a asigurat restabilire deplină şi eficientă.

Marea Britanie a anunţat în iulie 2010 că va investiga participarea oficialilor englezi în maltratarea presupusă a persoanelor deţinute peste hotare de către serviciile străine de informaţii. Guvernul a mai recunoscut că SUA au utilizat teritoriul britanic pentru zboruri de transportare a prizonierilor.


ROMÂNIA: NEGĂRI IMPLAUZIBILE ÎN CONTEXTUL UNOR ACUZAŢII ÎN CREŞTERE

Dovezi noi privind participarea României în programele Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) de transportare şi deţinere secretă a prizonierilor au apărut în iulie 2010, atunci când Autoritatea Poloneză de Grăniceri a făcut publică informaţia ce indica că un zbor din septembrie 2003 a luat pasageri în Polonia şi şi-a urmat drumul spre România. În pofida informaţiei publice tot mai consistente, conform căreia prizonierii erau plasaţi într-un centru secret de detenţie din România, inclusiv reportaje de presă, care citau foşti oficiali ai serviciilor secrete ale SUA, guvernul României a continuat să nege orice implicare în programele CIA de transportare şi deţinere secretă a prizonierilor.

Încă în 2005, România a fost identificată ca ţară învinuită de găzduirea unui centru secret de detenţie al CIA. Rapoartele APCE (Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei) şi TDIP (Comisia Temporară privind presupusa folosire a unor ţări europene de către CIA pentru transportarea şi deţinerea ilegală de prizonieri) au indicat, de asemenea, că România găzduia un astfel de centru. Comisia Europeană a solicitat, în scris, de la autorităţile române mai multe informaţii. Citând o investigaţie internă realizată în 2005 de către autorităţile guvernamentale şi concluziile din 2007 ale unei Comisii de Investigaţii din cadrul Senatului, autorităţile române au răspuns Consiliului Europei şi Uniunii Europene negând vehement orice implicare în programele de transportare şi deţinere secretă a prizonierilor.

Începând cu sfârşitul anului 2008, informaţii cu privire la găzduirea de către România a unei închisori secrete a CIA au apărut din mai multe surse. În august 2009, New York Times a scris că Kyle “Dusty” Foggo, şeful unei unităţi de asigurare tehnico-materială a CIA din Frankfurt, a supervizat construcţia a trei centre de detenţie ale CIA în Europa.

A fost declarat faptul că surse anonime, care au activat în serviciile secrete ale SUA, au indicat existenţa unui astfel de centru în Bucureşti, capitala României. Drept răspuns, autorităţile române au reiterat negarea, afirmând că au cooperat „conştiincios şi cu cea mai mare transparenţă” cu mecanismele internaţionale, care au investigat centrele secrete şi pretinzând, categoric, că toate învinuirile la adresa României erau „nefondate”.

Ultima informaţie de acest gen a venit ca răspuns la Studiul Comun al ONU cu privire la Detenţia Secretă realizat în februarie 2010. După rezumarea constatărilor raportului APCE cu privire la implicarea României în programul de detenţie secretă, studiul a prezentat o analiză independentă a datelor disponibile şi a concluzionat că un avion servea în contextul programului CIA de transportare a prizonierilor – un Boeing 737, numărul de înregistrare N313P – a zburat din Polonia în România la 22 septembrie 2003. Cu toate acestea, experţii ONU nu au putut confirma definitiv că avionul transporta prizonieri. Într-o notă verbală, adresată experţilor ONU din 27 ianuarie 2010, autorităţile române au negat din nou că un avion ce transporta prizonieri a aterizat pe teritoriul României şi că România a găzduit un centru secret de detenţie. Nota menţiona că „mai multe avioane care s-au dovedit a fi arendate de CIA au făcut escală [sic] în aeroporturile din România”, dar “nu există date care ar confirma prezenţa prizonierilor la bordul acestor aeronave”.

Documentele puse la dispoziţie de Autoritatea Poloneză de Grăniceri în iulie 2010 (vezi mai sus secţiunea privind Polonia) indică că acelaşi Boeing 737, numărul de înregistrare N313P, a ajuns în Polonia la 22 septembrie 2003 fără nici un pasager la bord, dar a luat cinci pasageri înainte de a pleca de la Szymany la Bucureşti.

În august 2010, Associated Press, citând actuali şi foşti oficiali, care au păstrat anonimatul, a declarat că Khaled Sheikh Mohamed, unul din autorii presupuşi ai atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra SUA, a fost transferat la 22 septembrie 2003 cu un Boeing 737 de la Szymany, Polonia, într-un centru nou de detenţie, cu denumirea secretă “Britelite” din Bucureşti, România. Articolul Associated Press menţiona că un şir de prizonieri de aşa-zisă „valoare superioară” – printre care Abu Zubaydah, Abd al-Rahim al-Nashiri, Ramzi Binalshibh şi Mustafa al-Hawsawi – au fost transportaţi în secret la Guantanamo Bay, ajungând la 24 septembrie 2003, după ce Boeing 737 cu care erau transportaţi aceştia a făcut mai multe opriri, inclusiv în Polonia şi România.

Citând informaţii furnizate de către foştii oficiali ai serviciilor secrete americane, care au păstrat anonimatul, Associated Press a scris din nou în octombrie 2010 că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost deţinut în detenţie secretă în România.

O delegaţie de la CPT a vizitat România în septembrie 2010. În timpul vizitei, delegaţia a „avut o întâlnire cu Teodor Viorel Meleşcanu, Vice-preşedintele Senatului, pentru a discuta existenţa presupusă cu câţiva ani în urmă a unor centre secrete de detenţie pe teritoriul României gestionate de Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite ale Americii”.

Recomandări

Amnesty International cheamă autorităţile române să urmeze urgent apelul altor state membre ale UE, care sunt implicate în procesele de responsabilizare ce au ca scop descoperirea adevărului despre rolurile lor în programele CIA de transportare şi deţinere secretă a prizonierilor după 11 septembrie 2001. Dezvăluirile din 2009 şi 2010 privind complicitatea presupusă a României în programele CIA de transportare şi deţinere secretă a prizonierilor obligă guvernul român să-şi asume angajamentul faţă de o investigaţie integrală, imparţială, independentă şi eficientă a rolului său în cadrul acestor operaţiuni. De asemenea, autorităţile române trebuie să aprobe publicarea raportului final al CPT privind vizita sa în România.

Vezi şi:

Starea de negare: Rolul Europei în transportarea şi deţinerea secretă a prizonierilor, raport, 2008


Document Public

Pentru mai multe informaţii vă rugăm sa contactaţi:

Peter Clarke, Media and Communications Officer

Amnesty International EU Office, rue de Trèves, 35, Boite 3 B-1040 Brussels, Belgium
phone (direct line) 32-2-5482773; phone (switchboard) 32-2-5021499; fax 32-2-5025686

Secretariatul Internaţional, Amnesty International, str. 1 Easton, Londra WC1X 0DW, MB
www.amnesty.org

Adresa reprezentanţei Amnesty International în Republica Moldova: Chişinău, MD-2010, c/p 209. Tel. (373 22) 83 58 08, tel./fax(373 22) 22 99 66. Email: info@amnesty.md Web: www.amnesty.md