2 Aprilie 2010 — Imaginile şocante ale nopţii odioase din 7 spre 8 aprilie 2009, prezentate de fruntaşii liberali, fără ghilimele, paranteze sau careva abţineri, au mişcat carul din pânza de investigaţii şi anchete secretizate. Nimeni nu şi-a putut închipui că într-o clipă pot fi reînviate clipele drastice din acea seară, până acum scufundată în mister. Reaşezarea acestui peisaj sumbru a fost posibil doar aruncând lumină asupra amănuntelor violenţelor şi crimelor comise de “supraveghetorii ordinii”, la ordinele date din Casa Guvernului, transformată în în acele zile în principala “cetate a regimului comunist” şi într-un soi de bază militaro-poliţienească. Resuscitarea acestei realităţi deschide un capitol nou în judecarea evenimentelor din 7 aprilie şi ulterior.

Episoadele care vor derula de acum înainte vor avea puţin în comun cu procedurile formale, complexe, pline de ambiguităţi, dar conforme legislaţiei vitregi şi pe alocuri “lacunare”. Politicul devine determinant în judecarea acestor evenimente. Iar tot ceea ce formează sistemul instituţiilor de stat vor pierde din autonomia şubredă sub presiunea politicienilor ameţiţi de populism şi “intrigi de culoare”. Şi aici, sesizăm câteva probleme majore:

* Procuratura şi MAI-ul aflaţi în posesia imaginilor de violenţă nejustificată s-au eschivat de la bănuirea publică a “infractorilor cu epoleţi” (numiţi în presa rusească “vârcolaci cu epoleţi”);
* Chiar dacă la conducerea acestor instituţii au venit oamenii actualei guvernări, investigarea evenimentelor rămâne una fragmentară, anevoioasă, netransparentă, iar din aceste motiv şi foarte dubioasă;
* Evenimentele din aprilie 2009 continuă să ademenească “politicienii”, care le folosesc neruşinat justificându-se în faţa pătimaşilor şi a celor solidari cu ei pentru lipsa de progres în achetarea maltratărilor publice din aprilie 2009;
* Se întăreşte tendinţa de a incrimina cohorta poliţiştilor, fără a pune accentul pe calitatea de infractori a unor indivizi aparte, iar cei care au dat ordine în acea zi sunt în general lăsaţi în pace;
* Diferiţi actori politici din aceeaşi formaţiune (Filat versus Nagacevschi) sau din partide diferite (PL şi PLDM) se contrazic în declaraţii şi în acţiuni, demonstrând cât de mult este politizat “dosarul 7 aprilie” şi cât de neomogenă este Alianţă în aprecierea evenimentelor de anul trecut (dacă luăm în calcul şi afirmaţiile liderului PDM, despre faptul că a avut loc o tentativă “de lovitură de stat”);
* Actuala guvernare este distantă faţă de public, organizând “show-uri publice” cu acuzaţi/vinovaţi conform scenariilor şi planurilor politice instrumentate din timp, pentru a obţine reacţii şi atitudini de anumită natură, implicând selectiv auditoriul moldovenesc şi polarizând societatea (deoarece opozanţii liberalilor rămân în continuare neinformaţi).