Vizualizări: 5136
Rusia tace, Occidentul face?
17 Septembrie 2009 — După întâlnirea lui Voronin cu Medvedev la Soci (21 august) contactele dintre Chişinău şi Moscova s-au redus semnificativ. Motivele pot fi variate.
Ipoteza I: Moscova tratează cu reticenţă guvernarea liberal-democrată suspectată de euroatlantism atât de diverşi politicieni ruşi, cât şi de diverşi formatori ai opiniei publice ruse loiali Kremlinului (citaţi în permanenţă de sursele mediatice moldoveneşti componente ale “trustului” mediatic subordonat lui PCRM). Emergenţa formaţiunilor pro-româneşti râvnitoare la relaţii strânse cu România suscită antipatii suplimentare din partea Moscovei, care denunţă orice implicaţii ale factorilor exogeni în spaţiul geo-politic supravegheat cu precauţie de aceasta.
Ipoteza II: Guvernarea îndelungată a comuniştilor nu le permite autorităţilor ruse realizarea unei schimbări rapide şi corespunzătoare a politicii sale faţă de noua conducere de la Chişinău. Componenţa politică, ideatică şi doctrinară (mai puţin) renovată a legislativului solicită o optică specifică. Chiar dacă o parte din coaliţia liberal-democrată are aspiraţii euroatlantiste deschise, cealaltă parte este mult mai moderată şi amicală faţă de CSI şi Rusia. Pentru a susţine şi alte forţe pro-ruse adiţional celor comuniste (spre exemplu, PDM), Kremlinul urmăreşte de la distanţă evoluţia politică din fosta republică sovietică, aşteptând concretizarea substanţei parteneriatului politic strategic promis în relaţie cu Rusia de către Alianţa pentru integrare european.
Ipoteza III: Rusia se pregăteşte de revenirea sa în regiune în 2010 în urma unor alegeri anticipate în RM (dacă PCRM va alege această cale extrem de periculoasă pentru el din punct de vedere politic) şi ce a prezidenţialelor din Ucraina, unde ea doreşte să vadă la cârma statului personaje politice pro-ruseşti (I. Timoşcenko, dar mai mult I. Ianukovici). În acest fel, Moscova susţine pasiv dezinformarea desfăşurată de comuniştii moldoveni neacordând nicio atenţie Alianţei, în pofida promisiunilor acesteia de a dezvolta relaţii privilegiate cu Federaţia Rusă. Un alt indiciu care denotă asemenea atitudine este faptul că Preşedintele interimar al RM, Mihai Ghimpu, a discutat recent despre organizarea summitului CSI preconizat pentru octombrie curent, nu cu ţara care va prelua de la RM preşedinţia în organele principale ale organizaţiei – Rusia, dar cu reprezentantul Kazahstanului. Or, oficialii ruşi nu vor să interacţioneze cu membrii Alianţei aleşi în funcţii înalte, pentru a nu conferi legitimitate acestora (dat fiind faptul că liderii ruşi domină topul de preferinţe ale opiniei publice din RM, cu aproximativ 60-70%) în detrimentul comuniştilor, sau pentru că pregătesc ofensive politico-diplomatice cu folosirea problemei transnistrene (în contextul unor alegeri anticipate în RM sau cu scopul tensionării relaţiilor cu presupusa guvernare ”unionistă” şi “rusofobă” de la Chişinău în paralel cu alte obiective regionale ţintite de politicienii ruşi: Tratatul FACE, sistemul de securitate pan-european etc.).
Spre deosebire de Rusia, Occidentul (SUA şi UE) este mobil şi utilizează oportunităţile politice apărute pentru a însera RM cât mai curând în procesele reale de integrare europeană. Pe lângă aceasta, UE şi SUA manifestă iniţiativa de a contribui la accesarea de către Alianţa pentru integrare europeană a creditelor internaţionale vitale pentru redresarea situaţiei economice. În acest sens, multiple întâlniri au avut loc cu participarea reprezentanţilor statelor UE şi SUA. Mai mult, Şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, Cesare de Montis a promis că Bruxellul este disponibil să susţină RM în demersurile sale către instituţiile financiare internaţionale. Tot el l-a felicitat pe liberalul Mihai Ghimpu pentru numirea în funcţia de Preşedinte al Parlamentului.
Dincolo de interesele actorilor externe, comportamentul propriu-zis al exponenţilor Alianţei determină relaţiile acesteia cu Rusia şi Occident, pe de altă parte. În acest sens, deşi SUA şi Rusia sunt declarate de AIE drept state partenere strategice, prima vizită oficială a preşedintelui interimar al RM este preconizată să aibă loc la Bruxelles. Acest aspect esenţial demonstrează cine este văzut în calitate de partener central de către noua guvernare liberal-democrată, care este Uniunea Europeană, în pofida faptului că Chişinăul ar putea găzdui în curând întrunirea la nivel înalt a CSI.
Mai multe la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com
Ipoteza I: Moscova tratează cu reticenţă guvernarea liberal-democrată suspectată de euroatlantism atât de diverşi politicieni ruşi, cât şi de diverşi formatori ai opiniei publice ruse loiali Kremlinului (citaţi în permanenţă de sursele mediatice moldoveneşti componente ale “trustului” mediatic subordonat lui PCRM). Emergenţa formaţiunilor pro-româneşti râvnitoare la relaţii strânse cu România suscită antipatii suplimentare din partea Moscovei, care denunţă orice implicaţii ale factorilor exogeni în spaţiul geo-politic supravegheat cu precauţie de aceasta.
Ipoteza II: Guvernarea îndelungată a comuniştilor nu le permite autorităţilor ruse realizarea unei schimbări rapide şi corespunzătoare a politicii sale faţă de noua conducere de la Chişinău. Componenţa politică, ideatică şi doctrinară (mai puţin) renovată a legislativului solicită o optică specifică. Chiar dacă o parte din coaliţia liberal-democrată are aspiraţii euroatlantiste deschise, cealaltă parte este mult mai moderată şi amicală faţă de CSI şi Rusia. Pentru a susţine şi alte forţe pro-ruse adiţional celor comuniste (spre exemplu, PDM), Kremlinul urmăreşte de la distanţă evoluţia politică din fosta republică sovietică, aşteptând concretizarea substanţei parteneriatului politic strategic promis în relaţie cu Rusia de către Alianţa pentru integrare european.
Ipoteza III: Rusia se pregăteşte de revenirea sa în regiune în 2010 în urma unor alegeri anticipate în RM (dacă PCRM va alege această cale extrem de periculoasă pentru el din punct de vedere politic) şi ce a prezidenţialelor din Ucraina, unde ea doreşte să vadă la cârma statului personaje politice pro-ruseşti (I. Timoşcenko, dar mai mult I. Ianukovici). În acest fel, Moscova susţine pasiv dezinformarea desfăşurată de comuniştii moldoveni neacordând nicio atenţie Alianţei, în pofida promisiunilor acesteia de a dezvolta relaţii privilegiate cu Federaţia Rusă. Un alt indiciu care denotă asemenea atitudine este faptul că Preşedintele interimar al RM, Mihai Ghimpu, a discutat recent despre organizarea summitului CSI preconizat pentru octombrie curent, nu cu ţara care va prelua de la RM preşedinţia în organele principale ale organizaţiei – Rusia, dar cu reprezentantul Kazahstanului. Or, oficialii ruşi nu vor să interacţioneze cu membrii Alianţei aleşi în funcţii înalte, pentru a nu conferi legitimitate acestora (dat fiind faptul că liderii ruşi domină topul de preferinţe ale opiniei publice din RM, cu aproximativ 60-70%) în detrimentul comuniştilor, sau pentru că pregătesc ofensive politico-diplomatice cu folosirea problemei transnistrene (în contextul unor alegeri anticipate în RM sau cu scopul tensionării relaţiilor cu presupusa guvernare ”unionistă” şi “rusofobă” de la Chişinău în paralel cu alte obiective regionale ţintite de politicienii ruşi: Tratatul FACE, sistemul de securitate pan-european etc.).
Spre deosebire de Rusia, Occidentul (SUA şi UE) este mobil şi utilizează oportunităţile politice apărute pentru a însera RM cât mai curând în procesele reale de integrare europeană. Pe lângă aceasta, UE şi SUA manifestă iniţiativa de a contribui la accesarea de către Alianţa pentru integrare europeană a creditelor internaţionale vitale pentru redresarea situaţiei economice. În acest sens, multiple întâlniri au avut loc cu participarea reprezentanţilor statelor UE şi SUA. Mai mult, Şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, Cesare de Montis a promis că Bruxellul este disponibil să susţină RM în demersurile sale către instituţiile financiare internaţionale. Tot el l-a felicitat pe liberalul Mihai Ghimpu pentru numirea în funcţia de Preşedinte al Parlamentului.
Dincolo de interesele actorilor externe, comportamentul propriu-zis al exponenţilor Alianţei determină relaţiile acesteia cu Rusia şi Occident, pe de altă parte. În acest sens, deşi SUA şi Rusia sunt declarate de AIE drept state partenere strategice, prima vizită oficială a preşedintelui interimar al RM este preconizată să aibă loc la Bruxelles. Acest aspect esenţial demonstrează cine este văzut în calitate de partener central de către noua guvernare liberal-democrată, care este Uniunea Europeană, în pofida faptului că Chişinăul ar putea găzdui în curând întrunirea la nivel înalt a CSI.
Mai multe la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com
Autor: expert independent/blogger
Toate comunicatele de presă ale aceluiaşi autor
Toate comunicatele din categoria curentă
Toate comunicatele din categoria curentă
Categorii comunicate
- Administraţie Publică 2277
- Afaceri 808
- Angajări & Joburi 166
- Armata & Serviciul Grăniceri & Vama 37
- Artă & Cultură 127
- Bănci & Asigurări 18
- Blogosfera 110
- Concursuri & Licitații 14
- Construcţii & Infrastructură 47
- Dezvoltare Regională 1653
- Diaspora 3
- Drepturile Omului & Justiţie 564
- eBooks / eReviste / eDocumente 7
- Economic & Statistică 329
- Educaţie & Instruire 750
- Export și Investiții 17
- Externe 165
- Fashion 0
- Fiscalitate & Finanţe & Contabilitate 116
- Industrie 10
- IT 30
- Media & Publicitate 365
- Mediu 36
- Mesaje 8
- Oferte & Prețuri 16
- Ong & Societate Civilă 1316
- Persoane Publice 140
- Politic & Electorala 1305
- Procuratura & MAI 120
- Public Relations 32
- Resurse Web 12
- Sănătate & Medicină 125
- Sindicate 4
- Social 580
- Sport 12
- Ştiinţă 80
- Tehnologia Informației și Comunicațiilor 287
- Telefonie & Comunicaţii 29
- Turism 33