Chisinau, 3 Iunie 2009 — Banca Mondială a avertizat că impactul exercitat de schimbările climaterice în regiunea Europa şi Asia Centrală* va fi mai sesizabil decât anticipat anterior, fapt datorat perpetuării unei gestionări eronate a mediului ambiant, drept testament al erei post-sovietice, precum şi condiţiei precare a majorităţii infrastructurii din Regiune, ţările fiind pregătite insuficient pentru adaptare. “Europa şi Asia Centrală suferă de un “deficit de adaptare”, situaţie ce a fost deja compromisă de perturbaţiile climaterice recente”, a afirmat Marianne Fay, director al Raportului privind Dezvoltarea Mondială 2010 al Băncii Mondiale şi autor al noului raport “Adaptarea la schimbările climaterice în Europa şi Asia Centrală”, “care în următoarele decenii doar se va agrava graţie consecinţelor dinamicii prognozate a climei”. Fay a mai adăugat că “Deşi s-au scurs circa două decenii de la scindarea Uniunii Sovietice şi a ţărilor sale partener din Europa Centrală şi de Est, testamentul gestionării eronate a mediului ambiant şi infrastructura excesivă din ţările din afara Uniunii Europene rămâne în continuare o reminiscenţă periculoasă a trecutului. Acestea agravează enorm vulnerabilitatea ţărilor chiar şi la schimbările climaterice moderate”. Lansat astăzi în cadrul dezbaterilor UNFCCC de la Bonn consacrate schimbărilor climaterice şi în ajunul “Zilei Mondiale a Mediului” (5 iunie), raportul conchide, contrar percepţiei răspândite, că schimbările climaterice ameninţă considerabil Regiunea, care deja se confruntă cu consecinţele acestora: sporirea variabilităţii climaterice, temperaturi mai ridicate, schimbarea hidrologiei şi intensificarea extremelor – secete, inundaţii, unde termice, de rând cu furtuni şi incendii forestiere. Începând cu debutul anilor 1900, media temperaturilor din regiunea EAC s-a majorat cu 0,5ºC la sud şi cu 1,6ºC la nord (Siberia), iar către mijlocul secolului sunt anticipate majorări globale cu circa 1,6 – 2,6ºC, schimbările mai mari revenind latitudinilor mai nordice. Prognozele indică variaţii termice maximale în timpului sezonului rece la nord, în următorii 20 – 40 de ani numărul de zile friguroase micşorându-se cu 14 – 30 zile. Se anticipează ca regiunile sudice să se confrunte cu variaţii termice maximale în sezonul cald, numărul zilelor cu arşiţă sporind cu 22 – 37 de zile în acelaşi interval de timp. Aceasta reprezintă o dinamică considerabilă de încălzire: către mijlocul secolului se anticipează ca ţări precum Polonia sau Ungaria să înregistreze acelaşi număr de zile caniculare (>30oC) ca şi Spania sau Sicilia în prezent. Potrivit lui Fay, “Majorările termice afectează hidrologia, condiţionând topirea rapidă a gheţarilor regiunii şi o diminuare a zăpezilor în sezonul rece. Multe ţări deja suferă de pe urma inundaţiilor din sezonul rece şi a secetelor estivale, atât Europa de Sud-est, cât şi Asia Centrală, fiind expuse riscului unui deficit sever de apă. Se anticipează ca undele termice caniculare din sezonul estival să revendice mai multe vieţi decât vor fi salvate de iernile mai blânde.” Raportul relevă că schimbarea nivelului mării – un alt impact al schimbărilor climaterice – va afecta cele patru bazine ale Regiunii – Marea Baltică, coastele Mediteraneană a Turciei şi Adriatica de Est, Marea Neagră şi Bazinul Caspic, precum şi Oceanul Arctic rusesc. În bazinul Baltic, Polonia – cu coasta sa amplasată jos şi dens populată – este cea mai vulnerabilă din toate. Pe parcursul Adriatic şi Mediteranean, fluxurile generate de furtuni şi intruziunea apelor saline în acvifere pun în pericol porţiuni ale coastelor Croaţiei, Albaniei şi Turciei. Creşterea nivelului maritim în Marea Neagră deja ameninţă numeroase porturi şi oraşe dea-lungul coastelor Rusiei, Ucrainei şi Georgiei. Către finele secolului 21 se prognozează că intensificarea evaporării de suprafaţă va scădea nivelul apelor în Marea Caspică cu circa 6 metri, periclitând stocurile de peşti şi afectând infrastructura de coastă. Totuşi, potrivit raportului, aspectele moştenite din trecut fac regiunea respectivă şi mai vulnerabilă. În cadrul sistemului sovietic, era urmărită o dezvoltare economică cu neglijarea intransigentă a condiţiilor naturale. Atunci când irigarea solicita apă, râurile ce alimentau Marea Aral au fost redirecţionate în deşert pentru a cultiva orez, fructe şi bumbac. Uzbekistan a devenit unul din cei mai mari exportatori de bumbac din lume, dar cu preţul distrugerii Mării Aral pe parcurs. Gestiunea mediului ambiant, istoric precară, din Regiune îşi are consecinţele sale. Chiar şi ţările şi sectoarele, care ar putea beneficia de pe urma schimbărilor climaterice, sunt rău poziţionate pentru a realiza aceste obiective. Potrivit lui Fay, “S-a vorbit mult despre faptul că un climat mai cald şi precipitaţiile abundente în părţile de nord-est ale Europei şi Asiei Centrale – Kazahstan, Rusia şi Ucraina – vor deschide noi oportunităţi agricole. Totuşi, oricare beneficii potenţiale locale nu se compară cu preţul plătit de regiune – ineficienţa relativă şi productivitatea scăzută. Deşi recoltele mondiale de grâne au înregistrat o creştere medie de circa 1,5 la sută pe an, acestea au diminuat sau au stagnat în aceste trei ţări”. Însă în următorii zece-douăsprezece ani, toleranţa Europei şi Asiei Centrale la şocurile climaterice ar putea fi fortificată prin ameliorarea infrastructurii şi a sistemelor de gestiune ambientală, toate acestea rezultând în consecinţe pozitive pentru o dezvoltare durabilă. Indiferent de schimbările climaterice, Europa şi Asia Centrală vor avea de beneficiat de ameliorarea gestiunii resurselor acvatice, remedierea problemelor aferente poluării ambientale, modernizarea infrastructurii şi a edificiilor neglijate, precum şi de fortificarea gestiuni calamităţilor. De asemenea, aceste eforturi vor fortifica, în mare parte, capacitatea Regiunii de a se conforma climei actuale. Adaptarea la schimbările climaterice va implica, de asemenea, anumite acţiuni aferente climei: investiţii în monitorizarea vremii şi a apelor; capacităţi de interpretare şi distribuire a informaţiei privind clima; instituţii pentru sprijinul eforturilor de adaptare, fie din partea companiilor mari, fie din partea celor mici; precum şi politici de promovare a stimulentelor pentru răspunsuri informate şi prospective la provocările cauzate de schimbările climaterice. Ţările din Europa şi Asia Centrală vor trebui să elaboreze strategii pentru reducerea vulnerabilităţii la schimbările ulterioare. Jane Ebinger, specialist senior în sectorul energetic al Băncii Mondiale, a reiterat necesitatea implicării actorilor în procesul de adaptare. “Strategiile de adaptare vor necesita eforturi de convocare a factorilor de decizie în materie de politici, planificatorilor, proprietarilor de bunuri, sectorului academic şi a societăţii civile pentru a dezbate şi evalua riscurile, cu care s-ar putea confrunta ţările ca urmare a vremii curente şi a schimbărilor climaterice prognozate, precum şi pentru a identifica măsurile posibile de adaptare, costul şi beneficiile acestora. Suplimentar, experienţa ţărilor, regiunilor sau oraşelor, care în prezent elaborează şi implementează planuri de adaptare, oferă lecţii însuşite şi metodologii valoroase”. * Economiile din Regiunea Europa şi Asia Centrală: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Ungaria, Kazahstan, Kosovo, Kârgâzstan, Letonia, Lituania, RFI Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Tadjikistan, Turcia, Turkmenia, Ucraina şi Uzbekistan.