15 Decembrie 2008 — „Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică ar fi cea mai importantă promisiune pentru Republica Moldova în termeni de securitate şi consistenţă strategică”. Stimate Dle Stefan Troebst, de ce vorbim în termeni atât de imperativi când ne referim la NATO? De ce? Pentru că Alianţa Nord – Atlantică înseamnă mai multă siguranţă, mai multă coerenţă internă şi mai multă disciplină strategică. În al doilea rând, pentru că presiunile Rusiei asupra Republicii Moldova sunt mai mari astăzi decât au fost vreodată asupra fostelor componente ale URSS. Şi care sunt efectele acestor presiuni? Să începem cu faptul că, recenta intervenţie militară a Rusiei asupra statului georgian, din luna august 2008, justificată prin aşa-zise “măsuri de asigurare a drepturilor cetăţenilor Federaţiei Ruse, care locuiesc în Osetia şi Abhazia” a demonstrat că conceptul de “străinătate apropiată” nu este doar o vorbă goală, ci poate deveni o realitate dură, faţă de cei care vor sta în cale ambiţiilor ruseşti. Aceasta readuce în atenţia opiniei internaţionale insurgenţa din regiunea transnistreană, în care factorul rusesc este prezent sub mai multe chipuri: prin soldaţii fostei Armate a 14-ea (transformate în aşa-zisele forţe de menţinere a păcii) şi plasaţi în Zona de Securitate de-a lungul râului Nistru; în persoana numeroşilor cetăţeni ruşi, care lucrează în structurile regimului secesionist, în armată şi sectorul privat, şi prin cetăţenii autoproclamatei „Republici Moldoveneşti Nistrene”. Şi credeţi că aceşti factori, la care faceţi referinţă, pot conduce spre o evoluţie de tip sud-osetin? În termeni diplomatici, transformarea Transnistriei într-o altă Abhazie, sau chiar într-un al doilea Kaliningrad ar fi o sarcină destul de uşoară pentru administraţia bicefală rusească „Putin-Medvedev”, iar, în termeni militari, Moldova nu poate face faţă capacităţilor militare ale Rusiei. Deşi un scenariu maximal negativ nu ameninţă direct Republica Moldova, necesitatea integrării ţării Dvs. într-un sistem stabil de alianţă militară este condiţia esenţială pentru a vă proteja contra unor riscuri potenţiale şi curente legate de situaţia Republicii Moldova. Şi cum vedeţi acest lucru posibil pentru Republica Moldova? Pe lângă o alianţă bilaterală cu ţara vecină Ucraina, care este la fel de îngrijorată de intrigile şi ambiţiile în creştere manifestate de Kremlin faţă de spaţiul ex-sovietic, în particular faţă de Tiraspol, dar şi faţă de peninsula Crimeii şi regiunile Donbas, autorităţile politice ale ţării Dvs. ar trebui să considere foarte serios opţiunea de a adera la NATO cît mai curând, şi fără nici o remuşcare. Această concluzie reiese din cel puţin 3 motive: în primul rând, Republica Moldova are un hotar extins cu România, stat membru NATO; în al doilea rând, punctul fierbinte din regiunea transnistreană, unde Rusia este prezentă politic şi militar, este de un interes fundamental pentru poziţionarea NATO, nu în ultimul rând şi datorită apropierii din punct de vedere geografic; iar, în al treilea rând, Republica Moldova nu se găseşte la frontiera cu Rusia, cum sunt de exemplu Georgia şi Ucraina. Fiţi de acord totuşi că aderarea la NATO înseamnă, ca să folosim o frază înaripată, 10% inspiraţie şi 90% transpiraţie. Credeţi că Republica Moldova s-ar califica pentru un asemenea examen? Desigur, aderarea Republicii Moldova la NATO nu ar veni în mod necesar sau gratuit, în nici un caz. Şi nu cred că cineva din Alianţă s-ar cumpăra pe nişte promisiuni sterile cu faptele nefăcute. Sunt convins că niciun fel de propagandă nu ajută atunci când principiile democratice, ale economiei de piaţă şi ale supremaţiei legii sunt încălcate. Republica Moldova are nevoie de nişte argumente foarte serioase, care să convingă factorii de decizie ai Occidentului că doreşte ce declară, că poate asigura prin fapte succesul unei politici curajoase de liberalizare a economiei (dar, în fapte, nu în vorbe!), că poate gestiona în mod principial o luptă aprigă contra fenomenelor de corupţie şi devalizare a banilor publici, şi că poate renunţa la stereotipurile şi moştenirile regimului sovietic, prin multitudinea sa de recidive, habitusuri, obişnuinţe incompatibile cu societăţile europene. Vă asigur că merită să încercaţi! Vă mulţumim, Profesore Troebst, pentru interviu. A consemnat: Laura Bohantsov