19 Octombrie 2010 — Reintegrarea în spaţiul estic în două etape.
1.1. Prima etapă – reitegrarea economică. Analiza posibilităţilor de aderare a Moldovei la Uniunea Vamală Belarusi-Kazahstan-Rusia, sincronizarea eforturilor în această direcţie cu Ucraina. Elaborarea politicilor de creare a unui spaţiu economic unic, de comun acord cu Rusia, Ucraina, Belarusi, alte state-parteneri din spaţiul ex-sovietic şi ţinând cont de experienţa Europei occidentale de creare a Pieţei Comune.
1.2. Etapa a doua – reintegrarea politică. Împreună cu aliaţii politici din alte ţări CSI, promovarea ideii creării unei uniuni politice a statelor ex-sovietice – după exemplul şi cu aplicarea experienţei şi principiilor Uniunii Europene.
Constituirea unui mecanism interstatal de coordonare a eforturilor în această direcţie. Crearea unui mişcări internaţionale de masă, care să sprijine realizarea ideii respective.
2. Încredere poporului
2.1. Politicienii trebuie să aibă încredere în popor. Este necesar de pus capăt minciunii, cetăţenii trebuie să cunoască adevărul.
Spre exemplu, adevărul este că integrarea europeană a Republicii Moldova e un mit. Uniunea Europeană şi-a închis uşile în faţa noilor pretendenţi la aderare din Est. Liderii politici care continuă să insiste cu discursuri despre „integrarea europeană a Moldovei” sau sunt profani în materie de procese geo-politice, sau mint cinic poporul, aşa cum preferă să facă Alianţa „pentru integrare europeană”. În lipsa unor paşi concreţi de mişcare a ţării spre Uniunea Europeană, s-a revenit la discuţiile despre „unirea Moldovei cu România”. Or, politica promovată faţă de Uniunea Europeană trebuie să fie una pragmatică, în interesul ţării şi a cetăţenilor. Este necesară utilizarea plenară a potenţialului propus de Programul parteneriatului estic pentru ţările vecine ale UE – liberalizarea regimului de vize, relaţii economice preferenţiale, acorduri de promovare a mărfurilor moldoveneşti pe piaţa europeană, etc.
În aceste condiţii, trebuie să spunem tranşant că reintegrarea teritorială a Moldovei este posibilă doar prin reintegrarea în spaţiul estic. Pe parcursul ultimilor două decenii politicienii au minţit poporul, insistând asupra ideii că diferendul transnistrean poate fi soluţionat prin presiuni asupra Tiraspolului, dacă nu pe calea forţei, fapt demonstrat în anul 1992, atunci pe căi politice şi diplomatice. Această iluzie absurdă şi aventurieră nu permite unificarea poporului de pe cele două maluri ale Nistrului. Lipsa de încredere dintre locuitorii de pe malul stâng şi cei de malul drept va dispare doar odată cu fortificarea vectorului pro-estic al politicii externe a Moldovei. Orientarea spre vectorul estic este justificată şi de rezultatele sondajelor sociologice care demonstrează că majoritatea cetăţenilor Moldovei aprobă această direcţie.
2.2. Politicienii sunt obligaţi să consulte şi să adopte deciziile de comun acord cu poporul. Poziţia mea politică fermă este trecerea fiecărei probleme importante pentru poporul RM, atât la nivel republican, cât şi la cel local prin procedura referendumului. Numai utilizând mecanismul plebiscitului putem depăşi neîncrederea poporului în structurile puterii, neîncredere care s-a format pe parcursul celor douăzeci de ani de independenţă. Restabilirea încrederii cetăţeanului este temelia pe care ţara se poate dezvolta şi prospera.

3. Cooperarea cu Biserica ortodoxă.
Degradarea valorilor tradiţionale, sfinţite de credinţa ortodoxă timp două secole, subminează moralitatea societăţii şi demolează identitatea spirituală a poporului nostru. Pentru depăşirea acestei tendinţe periculoase este necesar:
3.1. Desfăşurarea referendumului naţional privind adoptarea legii cu privire la introducerea disciplinei „Bazele ortodoxiei” în planul de învăţământ. Coaliţia în viitorul parlament va fi formată doar cu fracţiunile care vor susţine atât această iniţiativă, cât şi proiectul de lege deja elaborat şi aprobat de Biserica ortodoxă.
3.2. Încheierea unui Acord Constituţional între Statul Republica Moldova şi Biserica Ortodoxă din Moldova – conform analogiei cu documentul de acest gen semnat în anul 2002 în Georgia, ţară, la fel, tradiţional ortodoxă. Este necesar ca Biserica să revină la locul ei istoric în societatea moldovenească – locul puterii spirituale supreme. Acordul în cauză trebuie să prevadă colaborarea Statului cu Biserica în toate sferele importante ale vieţii publice. Scopul colaborării este îmbunătăţirea climatului moral-spiritual în societate, ca principiu de bază în procesul de eradicare a viciilor sociale cum sunt criminalitatea, corupţia, desfrâul, etc.
3.3. Adoptarea actelor legislative care prevăd acordarea dreptului la protecţie socială pentru clerul moldav, inclusiv dreptul de a primi pensie şi poliţa de asigurare medicală. Activitatea oamenilor care dau hrană spirituală cetăţeanului şi propagă moralitatea în societate va fi recunoscută de stat ca fiind social-utilă şi evaluată în mod corespunzător.
Frica şi lipsa de încredere în Biserică, în calitatea ei de putere spirituală supremă, demonstrată de elita naţională prin blocarea iniţiativei referendumului pentru predarea disciplinei „Bazele ortodoxiei” în şcoală, trebuie să cedeze locul simfoniei puterilor.

4. Restabilirea ordinii în ţară, fortificarea statalităţii moldoveneşti.
În popor se spune că „peştele de la cap se strică”. Ordinea trebuie restabilită începând de la structurile puterii de stat.
Pentru realizarea acestui scop este necesar:
4.1. Delimitarea clară în Constituţie a împuternicirilor preşedintelui ţării şi a prim-ministrului, pentru a evita dublarea. Este un domeniu în care domneşte haosul deja douăzeci de ani. Fiecare încearcă „să tragă jăratecul la turta sa”. În consecinţă am avut uzurparea puterii prin metode autoritare, sau destabilizarea relaţiilor cu alte state, în particular cu Federaţia Rusă, cum s-a întâmplat odată cu venirea la putere a Alianţei Pentru Integrare Europeană. Este absolut necesar de pus capăt dezordinii la nivelul puterii în stat. Cetăţenii trebuie să ştie care sunt responsabilităţile fiecărui demnitar de stat şi de la cine va cere socoteală.
4.2. Eficientizarea activităţii ministerelor şi altor structuri ale puterii de stat.
Reformarea aparatului puterii centrale, diminuarea numărului de ministere maxim până la zece. Interzicerea prin lege a distribuirii funcţiilor în ministere conform „algoritmului de partid”. Ministrul, delegat de partid, poate încadra în activitatea ministerului un număr limitat de consilieri (experţi), care vor pleca din funcţii odată cu ministrul. De-politizarea ministerelor, angajarea în funcţii de stat conform criteriului de profesionalism. Lichidarea funcţiei de vice-ministru şi suplinea ei cu cea de secretar de stat care are în atribuţii gestionarea activităţii funcţionarilor angajaţi. Funcţionarii de stat sunt angajaţi în bază de concurs pe un termen de cinci ani. Secretarii de stat şi funcţionarii nu au dreptul să fie membri de partid. Aplicarea aceluiaşi principiu de angajare în funcţie asupra aparatului administraţiei publice locale. Elaborarea unui mecanism de stimulare materială şi socială pentru funcţionari, în dependenţă de nivelul de profesionalism.
4.3. Finisarea descentralizării puterii. Descentralizarea puterii economico-financiare prin lărgirea spectrului de drepturi, dar şi de responsabilităţi a administraţiei publice locale în scopul dezvoltării economice a teritoriului şi formării bugetelor locale. Transmiterea către administraţiile publice locale a unei părţi din pârghiile puterii administrative şi fiscale pentru sporirea calităţii serviciilor sociale şi a creşterii eficienţei economice.
4.4. Lupta reală cu corupţia, nu mimarea acestei lupte. Lichidarea „schemelor vechi”, excluderea influenţei capitalului oligarhic asupra activităţii structurilor de stat. Lichidarea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Monopolismul în acest domeniu important pentru securitatea statului nu s-a justificat. Transferarea unei părţi din personalul CCCEC în subordine Serviciului de Informaţii şi Securitate. Instituirea, în baza personalului disponibil, a două structuri noi - Poliţia fiscală şi Serviciul de informaţii financiare. Stimularea concurenţei între structurile responsabile de lupta cu corupţia şi demascarea „rechinilor” economiei tenebre. Verificarea sistematică a declaraţiilor pe venit şi bunuri imobiliare ale deputaţilor, miniştrilor, judecătorilor, altor demnitari de stat, inclusiv ale celor care nu mai deţin aceste funcţii. Monitorizarea activităţii persoanelor cu venituri foarte mari (aşa numiţii oligarhi) în scopul evitării influenţei lor asupra politicii statului.
4.5. Reglementarea activităţii sistemului judiciar. Reexaminarea legislaţiei în vigoare şi sporirea responsabilităţii judecătorilor pentru verdicte ilegale (motivate insuficient). Îmbunătăţirea finanţării sistemului judiciar, inclusiv în scopul asigurării independenţei judecătorilor faţă de factorii politici şi economico-financiari.
5. Sectorul real al economiei – prioritate a politicii statului. Trecerea la economia de piaţă fără definirea unui scop concret – cum trebuie să devină Republica Moldova în aspect economic şi social – a condus la haos total în sfera de producere socială. Politica de formare a bugetului de stat din contul importului şi diminuării permanente a exportului, riscă să ne transforme în o societate de consum, capabilă doar să exporte forţă de muncă ne-calificată. Ramurile de producere care anterior erau parte componentă tradiţională a structurii Produsul Intern Brut (PIB) - industria alimentară, tutunăritul, producerea zahărului, viticultura şi vinificaţia, etc. - acum sunt în criză, sau în curs de dispariţie (industria tutunului).
Pentru remedierea situaţiei în sectorul real al economiei este necesar:
5.1. Determinarea ramurilor prioritare în dezvoltarea economiei naţionale, reieşind din criteriile:
- cota parte în formarea PIB-ului;
- crearea noilor locuri de muncă în baza realizării programului de reîntoarcere în ţară a cetăţenilor moldovei care muncesc peste hotare;
- participarea la formarea bugetului.
5.2. Stabilirea unui nou tip de relaţii între producătorii agricoli, industria alimentară, cea de prelucrare - pe deoparte, şi statul - de altă parte, în scopul promovării politicii de transformare a agriculturii în principalul furnizor de producţie agricolă atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export.

5.3. Stabilirea rolului statului în formarea sistemului de producere, achiziţionare şi comercializare a producţiei agricole.
5.4. Crearea unui sistem unic de stimulare a businessului mic şi mijlociu, calificându-l drept un mecanism real de creare a noilor locuri de muncă.
5.5. Aprobarea programului naţional de dezvoltare a sectorului energetic în scopul asigurării securităţii energetice a ţării.
Indexarea periodică a pensiilor, salariilor în sfera bugetară, din contul creşterii economice, stimularea creşterii salariilor în sectorul particular al economiei. Principiul de care se conduce fiecare familie – cheltuim atât, cât am câştigat - va deveni principiul fundamental al politicii socio-economice a statului.