17 Septembrie 2010 — de Valentin Lozovanu şi Viorel Gîrbu

Deşi Republica Moldova a beneficiat de asistenţă oficială pentru dezvoltare (AOD,) deja de 16-17 ani impactul acesteia este încă îndoielnic. Moldova a trecut de la un nivel înalt de venit per cap locuitor pe care îl avea în cadrul Uniunii Sovietice la unul al ţărilor sărace din Europa. Nivelul actual al dezvoltării economice al ţării tentează diverse organizaţii donatoare de a-şi extinde şi mai mult programele de asistenţă , dar în ce măsură putem afirma că AOD poate influenţa dezvoltarea economică a Moldovei?

Definirea problemei
Pentru perioada ianuarie-iunie 2010, asistenţa externă a însumat 1490 ml MDL (122,13 ml USD), din care granturile reprezintă - 496 ml MDL (40,65 ml USD) şi creditele - 994,1 ml MDL (81,48 ml USD acoperind deficitul bugetar de 1305.3 ml MDL într-o proporţie de 76% sau - 106,99 ml USD). Venitul global executat pentru perioada de gestiune reprezintă 1,239 ml MDL (100,93 ml USD), cu AOD (granturi şi credite), constituind 12% din sumă şi respectiv 10.8% din cheltuielile bugetare.
Pentru perioada 2008-2009, principalele domenii de interes pentru asistenţa externă în Moldova au constituit :
- Stabilitatea macroeconomică 63,78 ml USD (23,7% AOD) în 2008 şi 74,95 ml USD (31% AOD) în 2009;
- Sectorul social (sănătate, educaţie şi servicii sociale) cuprinde aproximativ 52,6 ml. USD (22% AOD) în 2008 şi 34 ml USD (14% ODA) în 2009;
- Justiţie, prevenirea corupţiei şi managementul frontierei – 44,18 ml USD (18% AOD) în 2008 şi 44,76 ml USD (18% AOD) în 2009;
- Dezvoltare regională - 24,79 ml USD (10% AOD) în 2008 şi 20,5 ml USD (8% AOD) în 2009;
- Sectorul real al economiei – 22,7 ml USD în 2008 (9% AOD) în 2008 şi 17,7 ml USD (7% AOD) în 2009;
- Bună Guvernare – 20,25 ml USD în 2008 (8% AOD) şi 19,97 (8% AOD) în 2009.
Alocările pentru anul 2009 (239,28 ml USD) au înregistrat o creştere uşoară comparativ cu anul anterior (234,08 ml USD).
Aşa cum se poate vedea din structura alocărilor AOD, cel mai semnificativ suport este direcţionat pentru asigurarea stabilităţii macrofinanciare (în majoritatea lor alocări FMI pentru a compensa repercursiunile crizei economice şi financiare asupra economiei naţionale), sectorul social şi justiţie, în timp ce asistenţa acordată pentru sectorul economic a înregistrat acelaşi nivel ca în 2009 sau chiar a scăzut.
Sectoarele social/ justiţie/ bună guvernare sunt principalele beneficiare ale AOD (48% în 2008 şi 40% în 2009 din suma totală a AOD) în timp ce sectorul real al economiei şi dezvoltarea regională primeşte un suport limitat de (9-7% şi 10-8% respectiv).
Conform informaţiei prezentate de către Ministerul Economiei în cadrul şedinţei Consiliului sectorial economic pe problemele de asistenţă externă , volumul estimat al asistenţei necesare pentru sectorul real al economiei este de circa 476,9 ml USD, dintre care doar 16 ml USD sunt acoperite din contul bugetului naţional şi al asistenţei externe.
O asemenea distribuţie a AOD în Moldova pune la îndoială utilitatea ei pentru procesul de dezvoltare economică a Moldovei, având în vedere că este focusată, precum o clasifică Erik S. Reinert, pe abordări economice “paliative” (E. Reinert, Y. E. Amaïzo, R. Kattel, 2009, p 14) fiind direcţionată pentru a trata mai degrabă simptomele “bolii” în loc de a-i înlătura cauzele.
Conform raportului FMI (IMF, 2010) majoritatea venitului adiţional adus de creşterea economică în 2010 mai mare decît cea prognozată iniţial, va fi direcţionată pentru a finanţa o mărire cu 37 procente comparativ cu anul precedent, a cheltuielilor de capital precum şi o creştere de peste 50 de procente a cheltuielilor pentru asistenţa socială.
În prezent, Guvernul de comun cu comunitatea donatorilor sunt preocupaţi mai degrabă de probleme ce ţin de nevoile sociale ale populaţiei, îmbunătăţirea cadrului regulatoriu, buna guvernare, decît de problemele cu care se confruntă economia naţională. Această abordare nu poate fi durabilă, deoarece creşterea cheltuielilor sociale de comun cu angajarea în reforme instituţionale ambiţioase, pentru a fi sustenabile, trebuie să fie gradual susţinute şi de o economie în creştere.
Prin reducerea numărului domeniilor asistate şi focusarea pe probleme economice specifice cu care se confruntă Moldova, donatorii ar putea impulsiona activităţi productive în ţară şi susţine soluţionarea constrîngerilor majore din aceste domenii (costuri înalte de producţie, acces la finanţare, tehnologii şi pieţe de desfacere etc).
O viziune interesantă în acest sens este exprimată de către ex-negociatorul-şef al României la UE – Excelenţa sa Vasile Puşcaşcare, care a menţionat: „În timp ce grupul de la Visegrad a folosit fondurile de pre-integrare pentru infrastructură şi dezvoltare a instituţiilor de piaţă, România (între 1993 – 2000) a folosit aceste fonduri – 70% pentru dezvoltare democratică şi 30% pentru dezvoltarea instituţiilor de piaţă şi infrastructură. Din 2000, procentele s-au inversat” (L. Popescu, 2006, p 25).
Concluzia imediată a acestei remarci este că o concentrare anterioară pe obiective economice ar putea avea un impact mai mare asupra dezvoltării economice a României.
Analiza comparativă a abordărilor actuale a donatorilor
La acest moment, nu există nicio experienţă notabilă de dezvoltare economică dintr-o ţară în particular, care ar fi survenit drept consecinţă a unei asistenţe externe în cadrul aşa numitei AOD.
O excepţie în acest sens îl constituie Programul European de Refacere derulat în Europa de după cel de-al doilea război mondial. Acesta însă oricum, aşa cum rezidă din denumirea lui, a fost mai degrabă un program de refacere decît un veritabil program de dezvoltare economică.
Un exemplu de industrializare reuşită o reprezintă ţările din regiunea Asiei de Sud-Est, în care dezvoltarea economică a survenit ca urmare a unui proces coerent şi bine coordonat gestionat de către Guvern.
În cazul Moldovei, AOD este oferită într-o proporţie nesemnificativă pentru a produce careva schimbări esenţiale (portofoliul anual de împrumuturi al Băncii Mondiale reprezintă circa 40-50 ml, deşi, contribuţia de la alţi donatori ridică volumul anual total a AOD la 200 ml. USD ).
Conform informaţiei prezentate de către Banca Mondială, pe durata întregii sale activităţi în Moldova, 46% din resursele creditate au fost direcţionate pentru dezvoltarea politicilor, în timp ce sectorul financiar şi privat a obţinut numai 8% din total. De asemenea, media numărului anual al donatorilor prezenţi în Moldova depăşeşte cu uşurinţă 20 de unităţi, fără a lua în consideraţie numărul proiectelor donatorilor active timp de un an. O atare situaţie face capacitatea Guvernului de a coordona eficient activităţile donatorilor foarte improbabilă avînd în vedere capacităţile sale şi aşa limitate. Totodată, ţinînd cont de faptul că cel puţin jumătate din resursele donatorilor sunt livrate sub formă de împrumuturi şi asistenţa este direcţionată în special pe domeniul dezvoltării politicilor, sferei sociale şi administraţiei publice, AOD s-ar putea transforma în Moldova într-o sarcină neperformantă pentru buget în cazul în care schimbări pozitive nu vor surveni în sectorul real al economiei.
Totodată, de remarcat că necesitatea unei dezvoltări economice direcţionate nu este încă pe deplin înţeleasă în Moldova. Astfel, Strategia Naţională pentru Dezvoltare nu oferă vreo soluţie pentru o recuperare economică a Moldovei, ci mai degrabă acest proces este lăsat la discreţia forţelor de piaţă.
Adiţional la aceasta, “mediul sectorului de business în ţară este afectat de mai multe disfucţionalităţi sociale specifice ţărilor sărace, dar principala problemă economică rezidă în accesul limitat la finanţare căreia încă nu i s-a găsit o soluţie eficientă.” (Girbu, 2010, p. 29). În acest sens, “Moldova trebuie să decidă ce strategie de dezvoltare să adopte. E vorba de o strategie ordinară de creştere economică urmată de societăţile ţărilor de la limita periferică de dezvoltare economică acolo unde viitorul economic este încă obscur? Or ,aceasta trebuie să fie o strategie de recuperare unde instrumentele şi tehnologiile folosite de către ţările cu economie avansată şi nu numai reglementările, sunt cunoscute, iar o abordare eficientă pentru a le transfera în Moldova e necesar a fi găsită (Girbu, 2010, p.26).
Aşa cum reiese din experienţa ţărilor care au reuşit o recuperare economică rapidă, importanţa unei agenţii/fond specializate este esenţială pentru sprijinirea şi edificarea industriilor cu potenţial înalt tehnologic pentru a accelera modernizarea structurii economice şi stimula creşterea exporturilor cu crearea ulterioară a locurilor de muncă. În ciuda acestui fapt, necesitatea de a crea o instituţie financiară naţională de dezvoltare nu poate fi găsită în nici un document strategic din Republica Moldova (Girbu, 2010, p.26).

Opţiuni de politici şi recomandări
Situaţia descrisă mai sus prezintă anumite riscuri care ar putea deveni critice în viitorul apropiat pentru sustenabilitatea Moldovei ca stat independent, dacă nicio măsură în această privinţă nu va fi întreprinsă. În Moldova ar trebui să fie adoptată o abordare mai experimentală, care ar ţine cont de experienţele recente de creştere economică. Dezvoltarea unei strategii proprii active şi intervenţioniste şi nu încrederea exclusivă pe AOD şi forţele de piaţă ar trebui să devină o prioritate pentru Guvernul din Moldova. Astfel, Guvernul trebuie să-şi asume în totalitate responsabilitatea pentru dezvoltarea economică a ţării, precum şi întreprinderea măsurilor necesare eficiente pentru realizarea lor. O măsură importantă ar putea-o constitui accesul îmbunătăţit pentru firmele moldoveneşti la resurse financiare mai ieftine sau chiar subsidiate, în scopul de a le ajuta să-şi creeze stoc de capital precum şi capacităţi operaţionale pentru a concura eficient cu companiile străine.
Nu există nicio posibilitate pentru o companie să se dezvolte fără a avea acces la finanţare, după cum o plantă să crească fără apă. Aşa cum intensitatea înfloririi în mediul natural este condiţionată de disponibilitatea apei, felul cum mediul economic reacţionează la stimulentele financiare nu prezintă nici o diferenţiere de mediul natural. Avînd în vedere starea actuală a sectorului bancar subdezvoltat din Moldova, necesitatea de a institui cu participarea statului a unei agenţii financiare specializate trebuie luată în considerare.
Mai mult ca atît, asistenţa financiară e necesar să fie sprijinită şi de o politică coerentă de stat în domeniul investiţiilor străine directe precum şi de o protecţie eficientă a pieţii naţionale care-i va da timp sectorului privat şi-i a permite să crească. Aşa cum sub umbra unui copac bine dezvoltat nu creşte nici măcar iarba, nu trebuie să ne surprindă de ce nici o afacere viabilă mare n-a apărut pe pieţele externe sau chiar pe piaţa internă din Moldova pînă acum. Moldova este o ţară liberalizată, cu o economie deschisă care este plasată în întregime sub „umbra” mai vechilor şi bine stabilite economii, o regulă care deja a devenit binecunoscută fermierilor din Moldova (şi nu numai), dar care după cîte se pare, nu este pe deplin înţeleasă şi la Guvern.
O altă problemă e legată de principiul stabilităţii care se regăseşte în toate documentele majore care formulează viziunea Guvernului cu privire la dezvoltarea economică a ţării. Guvernul Republicii Moldova trebuie să uite de cuvîntul “stabilitate” pînă cînd nu se va atinge o schimbare pozitivă la nivelul dezvoltării economice şi sociale al ţării, aşa cum stabilitatea pentru Moldova la acest moment poate fi echivalată cu persistenţa fluxului masiv al forţei de lucru/pierderea cetăţenilor, corupţie, trafic uman, economie vulnerabilă, incertitudine politică şi sărăcie a populaţiei.
Cuvîntul potrivit care ar putea descrie intenţiile Guvernului în Moldova ar trebui să fie “schimbări” care trebuie să fie operate în toate domeniile socio-economice şi mai întîi de toate, în rolul Guvernului în edificarea economiei naţionale care ar trebui să fie unul activ, intervenţionist.

Această publicaţie a fost elaborată de IDIS „Viitorul” cu sprijinul financiar al Fundaţiei Soros – Moldova şi al the National Endowment for Democracy. Opiniile exprimate în această publicaţie reflectă poziţia autorilor/autorului şi nu reprezintă în mod neapărat punctul de vedere al instituţiilor finanţatoare.