26 Ianuarie 2010 — Acest interviu a fost inclus în cea de-a optsprezecea ediţie a „Monitorul deBusiness”, buletin informativ de monitorizare a business-ului din Moldova,produs de IDIS „Viitorul”.

Securitatea unei pieţe electrico-energetice este proporţională cu volumul ei

Comunitatea Energetică Europeană este o uniune de state pentru dezvoltarea pieţei energetice în Sud-estul Europei, iniţial formată de şapte state sub egida Comisiei Europene. Procesul de creare a acestei Comunităţi aînceput în anul 2002 prin semnarea Procesului de la Atena. Moldova din start a fost una din semnatarele acestui proces, care prevede crearea unui spaţiu comun de reglementare a schimbului de resurse energetice, stimularea investiţiilor însectorul energetic, etc. Toate aceste scopuri le urmăreşte şi Moldova. Comunitatea a fost creată, mai ales de UE, pentru a susţine statele din imediata vecinătate în integrarea lor în segmentul energetic. Moldova a devenit în 2002 observator al Procesului de la Atena. În 2005, când a fost creată Comunitatea Energetică, Moldovei i-a fost confirmat statutul de observator, iar recent am fost acceptaţi ca membri cu drepturi depline. Pentru o perioadă de un an, noi trebuie să îndeplinim o serie de cerinţe, cele mai importante fiind adoptarea Legii cu privire la energia electrică şi a Legii cu privire la gazele naturale, după care urmează alte 13 acte normative în domeniu.

MB: Dle Profir, care ar fi, în opinia D-voastră, beneficiile aderării la această Comunitate?

MP: Energia electrică este specifică la producere, transport şi distribuţie. Ea se produce, distribuie, transportă şi consumă concomitent. Niciun alt sistem, nicioaltă infrastructură nu este atât de complicată şi sofisticată. Pentru a avea energie electrică zi şi noapte, se cere să ai şi capacităţi mari, rezerve etc.,iar pentru aceasta şi se creează o piaţă comună, ca energia care este produsă şi trebuie consumată la momentul producerii să poată fi repartizată în timp şi spaţiu, adică anume acolo unde este nevoie de ea. Astfel, piaţa devine mai puţin costisitoare. Un alt avantaj ar fi şi securitatea sporită, deoarece dacă într-un sistem energetic cade consumul sau apare un surplus de producere, este un deficit, apar anumite riscuri în asigurarea cu energie. Însă, dacă piaţa emare, cu o putere de generare şi consum sporit, atunci orice cădere se resimtecu mult mai puţin. Adică, securitatea unei pieţe electrico-energetice este proporţională cu volumul ei.

Pentru a explica ce înseamnă o piaţă comună de energie electrică şi gaze, vom face o analogie cu fosta URSS. Noi am fost în vechiul sistem sovietic cu o capacitate mare de producere şi consum, divizat pe zone de consum: de exemplu, la Habarovsk era noapte, iar la Chişinău ziuă, respectiv şi consumul era diferit. În UE este demult instituită această piaţă comună şi energia circulă liber, asigurând toţi beneficiarii. Ca urmare a schimbărilor de după anii nouăzeci, pentru a ne asigura securitatea energetică, era necesar deaderat la o piaţă mai mare, cu o producere şi un consum mai mare, cu nişte cerinţe de securitate mult mai înalte, însă această nu înseamnă obligatoriu abandonarea pieţei din est.

Prestarea serviciilor după modelul insulelor de consum

MB: Am putea participa la două pieţe concomitent? În ce măsură diferă standardele?

MP: Da, sunt standarde diferite. Dar nu este vorba de un standard al calităţii energiei electrice, care sunt, în mare parte identice, ci despre un standard al calităţii serviciilor prestate. În această privinţă, cerinţele UE sunt mai dure. Soluţia posibilă este prestarea serviciilor după modelul insulelor de consum. De exemplu, centrala de la Cuciurgan furnizează energie electrică României conform acestui model. Adică, acea zonă a României care beneficiază de energia electrică de la Cuciurgan este izolată de sistemul energetic european, respectiv standardele diferite ale acestor două pieţe pot fi combinate. Chiar dacă are loc vreun dezechilibru în această ”insulă”, acest fapt nu afectează restul sistemului. Mai există o modalitate tehnică de a combina aceste două standarde, însă volumul mijloacelor necesare pentru a crea o asemenea infrastructură nu se justifică, costul ei fiind foarte mare. Pentru Republica Moldova, utilizarea modelului insular ar fi cea mai bună şi adecvată soluţie.

MB: Care sunt costurile aderării la sistemul energetic european, ţinând cont de acest model insular?

MP: În fond, legătura cu acest sistem deja există, este vorba despre linia de 400 kilovolţi şi liniile de 110 kilovolţi dintre noi şi România. Deşi noi avem un contract de consum a energiei electrice cu România, el este unul de rezervă, deoarece energia românească, ca şi cea vestică, este mai scumpă. Adică, în cazul dat, raţionamentul este unul pur economic, cine ne vinde mai ieftin, dela acela cumpărăm. Dar, e bine să avem aşa o variantă de rezervă, pentru că în caz de necesitate (şi aşa cazuri deja au fost, când centrala moldovenească nesista livrarea energiei din diferite motive, inclusiv politice), să putem aproviziona ţara cu energie electrică, chiar şi la un preţ mai mare.

MB: Și care ar fi volumul energiei electrice ce poate fi transportat pe liniile ce ne leagă cu România?

MP: Cam jumătate din sarcina necesară Republicii Moldova, însă există şi o perspectivă pentru viitor, ca de exemplu construcţia unei linii Bălţi-Suceava, ori o liniecu Iaşi etc.

MB: Pentru ca această aderare să devină efectivă, este necesar de a efectua unele modificări legislative. Care este situaţia în acest sens?

MP: Aceste modificări au fost, în principiu, deja efectuate. S-a modificat Legea cuprivire la gaze şi Legea cu privire la energia electrică. Noi aşteptăm ca înviitorul apropiat aceste legi să înceapă deja să funcţioneze. Asupra modificărilor operate în aceste două legi au lucrat specialişti de laMinisterul Economiei şi de la ANRE, sub patronatul experţilor internaţionali, inclusiv din Comunitatea Energetică. Deci, aceste acte legislative reflectă toate principiile ce se regăsesc în Directivele UE în domeniu. Rămâne ca după publicarea acestor legi să aducem în concordanţă cu ele şi actele subordonate legii, adică toate actele de reglementare elaborate şi aprobate de noi.

MB: Aceste modificări vor solicita careva costuri suplimentare?

MP: Nu. Însăşi implementarea legislativă, nu. Poate din punct de vedere tehnic vor fin necesare careva cheltuieli suplimentare, însă impactul lor va fi diminuat de creşterea securităţii alimentării cu energie.

MB: În opinia D-voastră, scumpirea gazului de către Rusia, nu ar putea fi privită ca o ripostă aderării noastre la această Comunitate Energetică?

MP: Categoric nu. În general, sistemul energetic, de gazori electro-energetic, este ca un păianjen. Iar Republica Moldova trebuie să fie la mijloc, având legături cu toate sistemele vecine, şi aceasta e la nivel de axiomă. Până la momentul de faţă, la noi legătura era doar cu estul, scopul fiind de a o stabili şi cu vestul.