15 Septembrie 2009 — Interviul „Monitorul de Business” cu Mihail Manoli, preşedintele Uniunii Asigurătorilor din Moldova

MB: Cum a fost resimţită criza economică de către Asociaţia Dumneavoastră?

MM: Au fost făcute totalurile pentru anul 2009 şi, în principiu, resimţim o diminuare a pieţii de asigurări cu 11%, în comparaţie cu prima jumătate a lui 2008. Practic, din discuţiile cu cei ce activează în acest sector, am înţeles că ei nu consideră că acesta ar fi un impact al crizei financiare, ci mai curând a deciziei de a diminua primele de asigurări (noi suntem unica ţară din regiune care a făcut-o).

Dar, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Acum se lucrează asupra unor decizii cu CNPF (Comisia Naţională a Pieţii Financiare) pentru a redresa situaţia, deoarece companiile de asigurări sunt sub supravegherea CNPF, Comisia coordonează cu Guvernul în unele probleme, dar tot ce ţine de dirijare, management, control – face ea, de aceea noi conlucrăm pe multe probleme cu ea.

Pe de altă parte, s-au întâmplat şi lucruri pozitive. De exemplu, Biroul de Motoare de la noi a negociat cu Biroul de Motoare Internaţional, cu sediul la Brussels şi, la sfârşitul lunii septembrie, vom fi acceptaţi ca membru cu drepturi depline.

Avem desigur şi planuri pentru viitor – astăzi noi întrunim 9 companii de asigurări, dar care reprezintă 80% din piaţa de asigurări. Drept scop avem să îi atragem pe toţi, pentru că este necesară o politică coordonată, căci de lucru este foarte mult. Eu aş lua ca exemplu aşa-zisul „racket” de stat. Pe de o parte, noi abordăm problema, dar pe de altă parte e nevoie de acoperire financiară pentru a construi, repara şi aşa mai departe. De unde luăm resursele financiare necesare? Trebuie şi se poate de găsit o soluţie legală, eu mă refer la asigurarea minimă, despre care se vorbeşte de mult timp. Cu atât mai mult că în ultimii ani noi avem anual calamităţi naturale, sau la nord, sud ori centru. Ar trebui să ne gândim cum să schimbăm situaţia.

Lipsa de transparenţă din domeniul asigurărilor medicale trezeşte îngrijorare

În al doilea rând, am citit raportul Curţii de Conturi despre asigurarea medicală obligatorie. Că a fost instituită această formă de asigurare este ceva pozitiv însă, după citirea raportului, m-a îngrijorat lipsa totală de transparenţă, căci dacă în cazul cumulărilor nu este claritate, atunci ce să mai vorbim despre finanţări?

Noi avem şi altă situaţie – asigurarea medicală, care astăzi e sub formă obligatorie. 3.5% le plăteşte angajatul, 3.5% angajatorul şi practic avem 3.5 mln. lei acumulaţi. Însă, acesta este doar minimul asigurat pentru toţi, deşi contribuţiile la fiecare sunt diferite. Ajungem în situaţia ca în bancul acela cu temperatura medie pe spital. Şi, dacă tot vorbim de UE, integrare ş.a.m.d., trebuie să încercăm să facem următorul pas, să găsim o formulă de îmbinare a factorilor, deoarece noi am pornit de la ceea ce a fost posibil, de la un minimum, dar trebuie să ne lărgim viziunea. Noi avem companii cu câte 20 mii de contracte semnate cu persoane fizice, nu pe asigurarea medicală obligatorie, ci pe asigurarea medicală benevolă. Practic, instituţiile medicale mai repede recurg la contactul cu companiile de asigurări, în cazul în care apare necesitatea de a acorda servicii medicale, atunci când este acoperire din partea companiei de asigurare.

Referitor la asigurarea în agricultură, demult există legea respectivă, regulamentul e unul foarte mare şi complicat dar, pentru o republică, 24 mln. lei cofinanţaţi din partea bugetului e cam puţin ( deoarece vreo 70% ori mai mult plăteşte agentul economic, restul e cofinanţat de stat).

Un aspect important ţine de creditele bancare. Noi am purtat o discuţie cu reprezentanţii structurilor internaţionale; a fost o idee de a implementa asigurarea creditelor primite, printr-un fond care să fie dirijat din exterior. De exemplu, companiile să semneze contracte de gaj şi, în caz de condiţii climaterice nefavorabile, calamităţi naturale etc., agricultorilor să le fie acoperite pierderile din acest fond. Cu părere de rău, sistemul bancar nu a reacţionat pozitiv la această propunere, în orice caz aşa am înţeles din discuţiile purtate cu dumnealor. În cazul asigurării 1:1 (dolarul ori leul primit, plus dobânda, şi mai mult nimic), atunci e clar, însă când vorbim de gajul sub alte forme, aici apar problemele estimărilor, obţinem că la un leu primit, poţi pune şi doi şi trei lei gaj. Cu timpul, cred că vom ajunge şi la aceasta, deoarece este o practică răspândită pe larg în UE.

Noi totuşi rămânem mai mult optimişti, deoarece pe de o parte numărul cotei de asigurare se diminuează, dar pe de altă parte sperăm că guvernarea îşi va schimba practica doar de supraveghere şi control şi va începe să creeze nişte condiţii pentru mediul de business, asigurând stabilitatea financiară a celor ce nu activează în sectorul bancar.

„Două companii, timp de un an, au încasat venituri de 90 mln. lei, deci lumea are pe ce juca. Dar, când vorbim de asigurări, suntem o ţară săracă”

MB: Atunci, care ar fi sarcina noului Guvern, să creeze condiţii?

MM: Eu voi oferi un singur exemplu, jocurile de noroc: două companii, timp de un an, au încasat venituri de 90 mln. lei, deci lumea are pe ce juca. Dar, când vorbim de asigurări, suntem o ţară săracă.

Noi avem mai multe doleanţe pentru dezvoltarea pieţei de asigurări. Prima ar fi extinderea acestei pieţi. Iarăşi, revin la acele 90 mln. Piaţa de asigurări este în total de 832 mln. lei pe an, adică 2 companii în domeniul jocurilor de noroc au mai mult de 10% din toată piaţa asigurărilor.

Există şi investitori străini care doresc să intre pe piaţă, şi din România şi din Rusia ori Austria, ceea ce duce la o anumită concurenţă, dar trebuie să propagăm, să extindem această piaţă.

Spre exemplu, România pregăteşte programul asigurării spaţiului locativ: de la 150 lei minimum, la 250 lei pe an, maximum. Da, există pături vulnerabile, dar 10 lei pe lună nu cred că e o problemă. Bugetul public nu are bani pentru aceasta, iar dacă nu are, dar are nevoie, atunci ajungem la racket-ul acela de care am mai vorbit. Însă, întotdeauna se poate de găsit o metodă legală.

Decizie de a diminua primele de asigurare este una politică

MB: Care ar fi problemele urgente care aţi dori să fie soluţionate de noua guvernare?

MM: La întâlnirea membrilor Uniunii, se preconizează discutarea hotărârii CNPF privind revederea tarifelor primelor de asigurare. Prin lege, CNPF are toate împuternicirile, dar s-a luat o decizie politică la începutul anului de a diminua primele neargumentat şi acum e greu de găsit o soluţie de restabilire. Aceasta până acum era problema cea mai acută. Companiile cred că sunt satisfăcute de această decizie, deşi ea a fost luată cu foarte mult greu şi într-un timp cam îndelungat.

Avem foarte multe probleme cu falsificările, mai ales a cărţilor verzi. Pe de o parte, una din pricini este diferenţa de tarife, cu Italia ori altcineva; avem nevoie de o politică corectă a primelor de asigurare, dacă dorim ca despăgubirile să fie plătite la nivel european, atunci şi plăţile trebuie să fie undeva între aceleaşi limite. Nu putem stabili tarifele la un nivel scăzut, deoarece suntem săraci, iar despăgubirile să fie la un cu totul alt nivel, deoarece altă sursă de obţinere a finanţelor nu mai este.