17 August 2009 — Interviul „Monitorul de Business” cu Leonid Cerescu, Director general „Monolit”, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Patronatelor şi Grigore Popa, preşedintele Federaţiei Patronale a Constructorilor, Drumarilor şi a Producătorilor Materialelor de Construcţie „CONDRUMAT”


MB: Care sunt presiunile pe care le resimţiţi din cauza crizei economice?

LC: Construcţia este de fapt barometrul economiei naţionale. În cazul în care lucrurile merg bine în sectorul construcţiilor, înseamnă că economia naţională se află mai mult sau mai puţin în ordine. Criza ne-a afectat în primul şi-n primul rând pe noi, constructorii. Acum doi ani se estima că ponderea ramurii de construcţie în PIB era 7-8%, ceea ce se reflectă şi la formarea bugetului naţional, al asigurărilor sociale şi al asigurărilor în medicină, care sunt afectate de faptul că noi nu mai putem defalca atât de consistent precum o făceam altădată. Astfel, criza din construcţie ajunge să afecteze sectorul social. Confirm faptul şi cred că nu e confirmat numai de mine, că criza a devenit un sinonim al vieţii noastre de zi cu zi. Dacă e să comparăm cu datele anului trecut, în acest an am efectuat cu 35-40% mai puţine lucrări. Asta înseamnă că am fost nevoiţi să întreprindem măsuri netradiţionale: diminuarea salariilor stabilite cu 30%, diminuarea graficului de muncă, a numărului de angajaţi. Compania „Monolit” achită toate salariile legal. Însă, s-ar putea ca alte companii să diminueze salariile legale şi să achite un surplus „în plic”, pentru a se eschiva de la contribuţii, care, însumate, măresc cu 40% cheltuiala angajatorului pentru un salariu. Acest risc este evident.

Pe noi nu ne-a afectat doar criza economică mondială, sau cum se mai numeşte ea, ne-a mai afectat şi criza politică. Fiindcă alte state, care nu se confruntau cu o asemenea situaţie, aveau un organ care implementa măsuri care să amelioreze efectele crizei. La noi s-a întâmplat ce s-a întâmplat, nu s-a amortizat criza, care s-a acutizat şi mai mult. Am fost loviţi de două crize. În primul rând, trebuie să ieşim din ... chestia asta politică. Fiindcă factorul de decizie este cel care guvernează ţara.


GP: Criza vine din cauza că beneficiarii noştri sunt mai suspicioşi, nu mai au acea îndrăzneală să cumpere apartamente atât de uşor, precum o făceau înainte. Veniturile care vin din remitenţe scad. Şi lipsa de încredere a consumatorilor ne-a afectat într-o oarecare măsură. Sunt companii simulacre, într-adevăr, care au o ştampilă şi o masă şi mai mult nu au nimic. Dar sunt şi companii serioase, care achită toate contribuţiile. Ele sunt cele mai mult afectate de criză, fiindcă au mai multe cheltuieli. O companie mare suportă cheltuieli pentru infrastructura pe care o are. Fiecare companie de construcţie probabil nu se mai gândeşte azi la profit, ci la supravieţuire. Se vor restructura nu numai cheltuielile, ci şi infrastructura va fi revăzută.


MB: Pe ce criterii ar trebui selectate companiile de construcţiile la tenderele publice? Cum ar putea fi asigurată transparenţa acestora?

LC: Tenderele sunt o chestiune foarte bolnăvicioasă în Republica Moldova, mai ales pentru sectorul construcţiilor. Aici s-a format un cerc al celor „de-ai noştri”, care sunt implicaţi şi lucrează, iar ceilalţi stau şi îi admiră. În primul rând, toţi agenţii economici care sunt oficial înregistraţi trebuie să aibă drept egal de participare la aceste tendere. Aceste tendere trebuie să fie transparente, după nişte criterii clare. Uneori se alege ofertantul cu preţul cel mai mic, ceea ce nu e tocmai corect. Trebuie să se ţină cont de reputaţia companiei, durata ei de activitate, implementarea sistemului de calitate, realizările.

Pentru asta, trebuie să dispară corupţia, trebuie să dispară lucrurile astea subterane. Asta este foarte greu de realizat. Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului ar trebui să ţină pulsul pe activitatea constructorilor. Noi am luptat foarte mult ca să existe acest Minister al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului şi până la urmă ne-a izbutit. Altceva este că noi am aşteptat mult mai mult de la acest minister şi am primit foarte puţine. El s-a transformat într-un minister care îşi rezolvă probleme sale.

GP: Am lucrat cu Agenţia de Achiziţii Publice la o formulă care ne-ar permite actualizarea permanentă a preţurilor. Din anumite motive, ni s-a spus că ar fi o problemă de finanţare, fiindcă cheltuielile sunt aprobate anual. I-am atenţionat că sunt cazuri în care scad preţurile, aşa cum a fost în cazul materialelor de construcţie, şi atunci cine pierde?

În cazul infrastructurii, în special, nu e valabil principiul „celui mai mic preţ”, fiindcă drumurile ieftine sunt drumurile rele. Ar fi corect să racordăm preţurile la cele regionale. Trebuie să fie nişte principii de descifrare a preţurilor, fiindcă astăzi totul se asemuieşte unor înţelegeri de cartel. Noi ne gândeam că în comisiile de tender ar trebui incluşi şi reprezentanţi ai beneficiarilor, care să îşi apere interesele.

Tenderele trebuie să fie mai transparente. În Legea cu privire la achiziţiile publice este foarte bine redat cum se poate de transpus transparenţa în realitate. Trebuie să facem în aşa fel, încât legea să funcţioneze. Poate ar fi cazul ca accesul la informaţie să fie mai bine asigurat, fiindcă publicarea pe site nu e suficientă.


MB: Care sunt priorităţile de care ar trebui să se ocupe urgent noul Guvern? Care ar trebui să fie acţiunile lor imediate?

LC: Guvernul trebuie să întreprindă nişte măsuri care, într-un fel sau altul, ar ameliora situaţia şi ar oferi condiţii mai favorabile pentru activitatea agenţilor economici. Am înaintat o serie de măsuri prin intermediul structurii patronale din domeniul construcţiei, care au ajuns la ministerul de resort şi urmau să fie prezentate Guvernului, când s-a întâmplat ce s-a întâmplat. De pildă, noi astăzi pentru a plăti salariu, trebuie obligatoriu să plătim imediat şi anticipat toate taxele la stat, fără a achita salariul, adică: am calculat, am plătit. Noi am înaintat o propunere: noi suntem de acord să ne asumăm responsabilităţile, dar să achităm taxele odată cu salariile. Altfel, ajungem în situaţia când avem restanţe la salarii pe o perioadă de 1-2 luni, dar la aceste fonduri noi plătim anticipat. Asta ne-ar salva într-o oarecare măsură, aceste 30-40% ar circula între timp şi ar rezolva alte probleme, fie procurarea materialelor sau alte obligaţiuni. Noi am mai propus şi o vacanţă fiscală agenţilor economici şi, între timp, să găsească Guvernul un împrumut la organismele internaţionale, pentru a ne permite să ne revenim. Eu cred că asta ar fi o soluţie.

S-ar mai putea ca statul să investească în sectorul construcţiilor, pentru a ameliora situaţia şi a ameliora şi infrastructura: drumurile, locuinţele. Noi aşteptăm de la guvernare sistematizarea şi realizarea măsurilor propuse de noi. Şi, încet, pas cu pas, s-ar reporni roata activităţii economice.

GP: Noi, în cadrul Federaţiei, am formulat un plan de investiţii, pe care l-am propus ministerului. În cadrul acestui program sunt incluse investiţii în jur de 15 miliarde de dolari. Acesta este colacul de salvare. Decizia îi aparţine, evident, celui care intervine. Pentru noi, este important să salvăm ramura, să regenerăm economia naţională. Sunt mai multe direcţii în care s-ar putea investi. Ar fi normal ca să fie acoperite necesităţile bugetarilor, de pildă familiile social-vulnerabile. Ne gândeam chiar şi la locuinţe pentru tineret. Toată rata dobânzii bancare ar acoperi-o statul. Este o opţiune şi asta.

Cum am inclus companiile din planul de investiţii? Au fost incluse, evident, acele companii care sunt de acord cu acest tip de asistenţă. S-a ţinut cont de gradul de finisare a blocurilor. E vorba de prioritizare.

Dacă statul ar interveni pentru a salva ramura, credem că ar fi o dobândă cu mult mai mică. Pentru aceasta, Guvernul trebuie să apeleze la credite de la organismele internaţionale. Statutul trebuie să fie cointeresat ca şi companiile să supravieţuiască, dar şi economia să se dezvolte, fiindcă însăşi ramura de construcţii generează dezvoltare. Un loc de muncă în construcţie aduce alte cinci locuri de muncă, minimum. Atunci când în Moldova sectorul construcţiilor nu avea probleme, se simţea o înviorare în ansamblu a economiei. Acum economia respiră greoi de tot.

Este foarte urgent ca Guvernul să se uite peste planul de investiţii propus de noi, iar celelalte vor veni de la sine. Barierele legislative vor fi ridicate de la sine, indiferent de cine va fi la guvernare. E o procedură firească de ajustare la standardele europene.

Este nevoie şi în continuare de un Minister al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului care să sistematizeze şi să perfecţioneze baza normativă, care e destul de voluminoasă. Uniunea Europeană a mers pe calea reducerii TVA la construcţia spaţiului locativ. Noi am propus guvernării TVA la cota 0. Aceasta ar însemna reducerea cu cel puţin 14% a preţului unui metru pătrat. Aceasta este foarte important pentru fiecare cumpărător. Fiindcă este criză energetică, europenii au legat această măsură de conservarea energiei. Noi am şi propus un proiect de regulament prin care compania care ar participa la reabilitarea termică ar beneficia de TVA la cota 0.

Guvernul nu poate să dea tot acum, şi să învestească, şi vacanţă fiscală, are nevoie şi el de venituri. Trebuie să prioritizăm lucrurile, nu să le suprapunem. Avem nevoie de un consens al comunităţii de business, pentru ca unele măsuri pentru reanimarea construcţiilor să nu dăuneze altor sectoare.