21 Iulie 2009 — În anii ‘90 ai secolului trecut, sectorul agricol al Republicii Moldova a fost afectat iremediabil de criză. Privatizarea terenurilor agricole a fost făcută cu întârziere, netransparent, fără a respecta principiile echităţii sociale. Legislaţia părtinitoare a permis unor grupuri de interes să achiziţioneze active la preţuri derizorii şi să acapareze celor mai bune terenuri. Aceşti factori au influenţat decisiv lichidarea unor întreprinderi, care puteau fi restructurate şi privatizate. Consolidarea terenurilor s-a produs doar pe hârtie. Reformele eşuate din agricultură descurajează investiţiile de lungă durată. În aceste condiţii, se produce un exod al forţei de muncă din sectorul agricol, care se ruinează lamentabil. Astfel, piaţa funciară agricolă este una nefuncţională, în aşteptarea reformării din temelie.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Evoluţia pieţei funciare agricole în Republica Moldova”, lansat marţi, 21 iulie 2009, în cadrul unei dezbateri publice.

Autorul studiului, expertul IDIS Viorel Chivriga susţine că principalele bariere în calea dezvoltării pieţei funciare agricole sunt miturile: „Toţi sunt bântuiţi de ideea că nu avem suficient pământ, deoarece suntem un stat mic. Nu este chiar aşa. Suprafaţa arabilă, care îi revine unui locuitor din R. Moldova înregistrează o valoare aproape dublă faţă de media mondială, care constituie 0,26 ha/locuitor şi dublă faţă de cea europeană – 0,236 ha/locuitor”. Un alt mit care persistă este cel al fertilităţii absolute a solurilor, relatează Chivriga: „Adevărul este că solurile noastre au degradat mult din cauza practicilor agricole iraţionale. În prezent, unui număr semnificativ de unităţi teritorial administrative le revin resurse funciare de o calitate redusă. În condiţiile când nota medie ponderată de puncte pe bonitate pe ţară constituie 63, în unele raioane aceasta abia depăşeşte 50 de unităţi”.

Nerespectarea principiului echităţii sociale la privatizările efectuate în anii '90 a compromis parţial reformele din agricultură: „Sunt persoane care au fost net privilegiate la repartizarea pământurilor, intrând în posesia unor terenuri cu bonitate maximă, în timp ce alţii au fost pur şi simplu lăsaţi în voia sorţii”. Potrivit expertului IDIS, interesele de grup sunt cele care împing agricultura din RM către modelul latifundiar, specific Americii Latine: „Datorită ajutorului acordat de stat aproape exclusiv întreprinderilor corporatiste pentru înzestrarea tehnică, pentru procurarea input-urilor, acestea ocupă un loc privilegiat în peisajul agricol, în detrimentul fermelor mici şi arendatorilor. Anume aceste politici incoerente duc la ruinarea sectorului agricol şi la exodul masiv al forţei de muncă din agricultură”. Chivriga subliniază că întreprinderile mici sunt cele care generează venituri pentru cea mai mare parte a populaţiei rurale.

Fondul funciar agricol rămâne în continuare unul fragmentat şi dezintegrat, argumentează Viorel Chivriga: „Consolidarea terenurilor agricole este una de faţadă. Asta deoarece mai bine de jumătate din pământuri sunt date în arendă pentru un termen de până la trei ani. Or, asta descurajează investiţiile în afacerile agricole, nu asigură protecţia solurilor şi, din acest motiv, nu poate fi considerată o metodă plauzibilă în optimizarea exploataţiilor agricole”.

Legislaţia din domeniul funciar nu este una lipsită de contradicţii şi imperfecţiuni: „Avem un număr impunător de acte care reglementează relaţiile funciare. Lipsa de corelare este mai mult decât evidentă. Astfel, sunt proprietari de terenuri agricole, destinatarii reformei funciare, care nu cunosc locul unde se află loturile agricole din proprietate. Sunt terenuri ale cărui statut rămâne incert, cum ar fi cele neincluse în Cadastrul Funciar. Cel mai grav este că anumite scăpări din legislaţie pot fi manipulate în favoarea satisfacerii intereselor de grup.”, afirmă expertul IDIS Viorel Chivriga. Chivriga recomandă instituirea unei burse funciare, care să monitorizeze tranzacţiile din domeniu şi să compileze oportunităţile de investiţii.

Referitor la perspectivele de dezvoltare ale pieţei funciare, autorul punctează că se întrevăd premise clare de majorare a numărului de tranzacţii comerciale: „Piaţa funciară va cunoaşte o creştere mai rapidă, datorită interesului sporit al investitorilor faţă de terenurile cu potenţial de trecere în intravilan şi de cele cu destinaţie strict agricolă”. Viorel Chivriga prognozează o creştere şi mai accentuată a preţurilor la terenurile agricole, cu perspective de schimbare a destinaţiei, adiacente localităţilor care cunosc o dezvoltare economică mai pronunţată: Bălţi, Orhei, Chişinău, Ungheni, Cahul.

Autorul recomandă operarea unor modificări în legislaţia în vigoare, cu scopul acordării dreptului investitorilor străini de a achiziţiona terenuri agricole, cu condiţionări şi limitări ce ar prevedea dreptul de a procura terenuri numai în zonele defavorizate stabilite prin hotărâre de guvern şi a terenurilor, care urmează a fi restabilite şi valorificate prin programe speciale de protecţie, ameliorare şi utilizare durabilă a resurselor de soluri. Totodată, procedurile de înregistrare a tranzacţiilor funciare ar trebui simplificate, iar costurile de tranzacţie – diminuate.

Reformarea din temelie a sectorului agricol nu poate fi amânată la nesfârşit, în condiţiile în care este compromisă bunăstarea unei bune părţi a populaţiei, care este direct dependentă de veniturile obţinute în agricultură.