Chişinău, 5 Octombrie 2012 — Stimaţi profesori, dragii mei învăţători,

Veţi primi astăzi, la fel ca la 1 septembrie, buchete de flori şi cuvinte de recunoştinţă. Şi cred că recunoaşterea adevărată a meritelor Dumneavoastră se vede mai ales în faptul cine au devenit şi cât de departe au ajuns elevii Dumneavoastră. Şi cunosc atâtea exemple în care această mândrie este reciprocă.

Şi mai ştiu că oricât de sus au ajuns unii dintre noi, am sentimentul că nu am făcut de ajuns ca să trăiţi mai departe o viaţă demnă în sălile de clasă, în aule universitare sau acasă.

Şi vă mărturisesc: atunci când votez, când conving sau resping, când propun sau promovez o decizie ori o hotărâre pe plan social, am convingerea că cei pentru care o fac şi insist nu sunt nişte oameni abstracţi, pot fi chiar profesorii mei.

De mai mulţi ani, chiar de decenii, fredonăm în această Zi a Profesorului o melodie în care ne adresăm profesorilor noştri cu „Iubiţi învăţători, iubiţi învăţători”. Şi îndemnul meu de astăzi pentru noi toţi este: „Iubiţi învăţătorii!”.

Cu dragoste, se pot face atâtea lucruri bune.