Nume
Parola
Vizualizări: 4253
Cornel Ciurea: Anihilarea societăţii civile sau ochelarii de cal ai lui Bogdan Ţîrdea
17 Februarie 2012 — Am parcurs cu real interes articolul postat pe blogul lui Bogdan Ţirdea, intitulat „Anihilarea societăţii civile”. Dacă lăsăm deoparte retorica categorică, criptocomunistă a autorului, atunci argumentele de bază pot fi luate în serios – unu - din societatea civilă au plecat în politică mulţi oameni importanţi care, deocamdată, nu confirmă în totalitate şi – doi – după plecarea acestora, societatea civilă moldovenească a devenit mult mai palidă, intrînd într-o perioadă de convalescenţă cauzată de subţierea rîndurilor. Aceste lucruri au mai fost spuse şi anterior, dar nimeni nu şi-a asumat răspunderea să pronunţe verdicte irevocabile societăţii civile, deoarece, în mod normal, atît noii politicieni descinşi din societatea civilă au nevoie de timp pentru a deprinde ticurile politicianiste, cît şi cei rămaşi în societatea civilă vor mai trebui să dospească un pic pentru a se ridica la nivelul celor care au plecat. Cît e de dificil acest proces îl demonstrează chiar autorul însuşi, Bogdan Ţîrdea fiind o perioadă destul de îndelungată directorul unui ONG anonim - Institutului Social Democrat – organizaţie care nu s-a remarcat prin nimic notabil, pentru ca apoi să devină portavocea Fundaţiei ruseşti Priznanie – o instituţie cu obiective politice clare, care a sprijinit în van apropierea dintre PDM şi PCRM, în detrimentul Alianţei pentru Integrare Europeană. De aici derivă, probabil, şi resentimentele faţă de societatea civilă moldovenească ale lui Bogdan Ţîrdea, un duşman declarat al Alianţei care, în ultimul timp, din motive lesne de înţeles, şi-a temperat un pic filipicele antiguvernamentale, intrînd pe semne în graţiile (sperăm că nu şi în solda) unui partid din AIE. Aş remarca, totuşi, că spre deosebire de Ţîrdea, societatea civilă moldovenească, pe care o vizează bloggerul, a avut pe parcursul timpului opţiuni politice mult mai articulate fiind, în mare parte, anticomunistă, proeuropeană şi favorabilă Alianţei.

Ajunşi în acest punct, ar fi probabil cazul să discutăm mai pe îndelete despre aşa-numitul servilism politic al societăţii civile moldoveneşti, subiect atît de drag inimii lui Ţîrdea. Problema bloggerului e că nu exemplifică, ci dă doar nişte nume (deşi selectiv, din listă lipsind surprinzător Nicolae Chirtoacă), astfel încît afirmaţiile lui aduc mai degrabă a nişte manipulări menite să blocheze dezbaterea. Eu aş prefera să merg mai în profunzime. Într-adevăr, au existat tentative ale partidelor politice din Alianţă de a coloniza societatea civilă, preschimbînd-o într-o simplă anexă politică a liderilor infailibili aflaţi la guvernare. Aş putea presupune, de exemplu, că mitingurile societăţii civile din decembrie 2010 îndreptate împotriva tentativelor de coalizare dintre PDM şi PCRM au fost alimentate din umbră de anumite forţe politice din ţară, fapt la care a făcut aluzie la acea vreme şi Marina Lupu, preşedintele PDM. Mai mult, afilierea cu toptanul a rectorilor la căruţa PLDM poate fi interpretată ca fiind o tentativă de a aservi societatea civilă, ştiindu-se relaţia de dependenţă dintre mediul universitar şi societatea civilă. Cu toate acestea, asemenea eforturi de colonizare eşuează de cele mai multe ori din cauza caracterului pestriţ şi diversităţii ideologice a societăţii noastre civile. „Chemările la palat” ale ONG-iştilor moldoveni şi dialogurilor lor cu prim-ministrul şi cu speakerul nu vădesc deloc conturarea unor partizanate, politicienii alegîndu-se deseori cu critici usturătoare. Există, de asemenea, mai multe studii care critică actuala guvernare, la fel cum era criticată şi cea precedentă. Bogdan Ţîrdea vorbeşte fără drept de apel despre tendinţa experţilor economici de a cosmetiza cifrele dezvoltării economice. În replică citez doar un alineat din rezumatul studiului „Realităţi social economice din Moldova: relevări, sugestii, tendinţe” pregătit recent de Gheorghe Costandachi, expert IDIS „Viitorul”: „În studiu se reflectă clar neputinţa statului de a gestiona corect procesele economice, dar şi tendinţele frauduloase ale mediului de afaceri şi indiferenţa societăţii civile”. În asemenea studii, precum „Audiovizualul din Republica Moldova: între criză şi renaştere” sînt analizate procesele de „berlusconizare” a mass-media din Republica Moldova în perioada guvernării AIE, dar şi tentativele de retragere a licenţei de emisie a posturilor de opoziţie NIT şi „Ploaia de argint” şi sistarea emisiunii Top News, iar în cercetarea „Finanţarea partidelor politice: între transparenţă şi obscuritate” sînt puse la index partidele din Alianţă pentru cheltuirea nejustificată şi frauduloasă a banilor în timpul campaniei electorale din 2010. A spune după asta că societatea civilă nu face altceva decît să cînte osanale la urechea liderilor AIE adie fie a lipsă de informare, fie a rea voinţă împletită cu ură şi părtinire.

Astfel, chiar dacă există (sau, mai bine spus, a existat) o anumită simpatie a societăţii civile faţă de Alianţă în detrimentul comuniştilor (ceea ce este şi firesc, avînd în vedere, caracterul retrograd al acestui partid), experţii şi liderii de opinie ONGI-işti au continuat să supravegheze acţiunile guvernării, sancţionînd derivele şi rateurile. Oricum, ar trebui să se înţeleagă că şi capacităţile societăţii civile nu sînt deloc nelimitate – finanţată destul de modest, în special din granturi occidentale şi fără o bază internă solidă din cauza sărăciei ubicue, această societate civilă nu este deocamdată în stare să schimbe radical decorul politic şi economic. Dar de aici pînă la a proclama compromiterea societăţii civile este o cale mult prea lungă.

De altfel, dacă tot vorbim despre aserviri şi partizanate, ar fi poate cazul să aruncăm o privire mai atentă în zona comentatorilor politici independenţi, unde afilierile se produc de o manieră mult mai perfidă. Din păcate, Bogdan Ţîrdea face parte exact din această categorie. E o temă fascinantă căreia îi vom consacra probabil următorul nostru articol.