17 August 2011 — Deşi avem mai multe companii sociologice pe piaţă, iar evenimentele de lansare a sondajelor se transformă în perioadele electorale în adevărate show-uri mediatice, credibilitatea acestor instrumente pluteşte în derivă. Diferenţele dintre realitate şi ceea ce măsoară sondajele se explică atât prin erorile tehnice, metodologiile diferite, dar şi interesele comerciale ale comanditarilor. Astfel, au fost cazuri când în mod deliberat au fost reprezentate insuficient anumite categorii de vârstă din eşantion, pentru a obţine rezultate mai pe placul celor care suportă partea leului.

Pentru a reabilita încrederea în instrumentele sociologice, fie sondaje, exit poll-uri sau cercetări calitative, e nevoie ca breasla să se angajeze în a verifica munca colegilor înainte ca ea să fie făcută publică. Altfel, toate companiile riscă să suporte lovituri financiare şi de imagine. Totodată, sociologii trebuie să iasă la rampă şi să interpreteze rezultatele sondajelor. Or, analiştii politici, intenţionat sau nu, ar putea jongla cu datele brute, ajungând la constatări uluitoare, care sunt preluate cu repeziciune de către jurnalişti.

La aceste concluzii ajunge expertul IDIS Leonid Litra în studiul său „Sondajele şi exit-poll-urile în Republica Moldova – cum edificăm credibilitatea instrumentelor sociologice?”. Lucrarea a fost prezentată la 17 august 2011 la IDIS „Viitorul” şi este inclusă în Raportul de prevenire a crizelor, produs cu sprijinul financiar al National Endowment for Democracy (NED).

Deşi în perioada electorală sondajele apar ca ciupercile după ploaie, liderii de partid nu au încă deplină încredere în aceste instrumente, susţine politologul Leonid Litra: „Doar 3-4 politicieni importanţi, dintre care un singur lider pe partid, iau în serios aceste cifre. În rest, în aparatele de partid cultura sondajelor este una foarte limitată şi liderii au impresia că ei cunosc mai bine situaţia”. Cu toate acestea, directori ai unor companii sociologice intervievaţi de Leonid Litra au relatat cazuri când au fost vizitaţi de politicieni şi li s-au propus sume ademenitoare pentru a favoriza un partid anumit.

De neînţeles este cum de fiecare dată Partidul Comuniştilor este cotat în sondaje cu mai puţine voturi decât obţine în realitate. Leonid Litra: „Unii sociologi şi analişti cred că PCRM convinge electoratul său să mintă operatorii, reuşind, de asemenea, să falsifice alegerile. Din păcate, această teorie este una nedemonstrată şi spusă cu jumătate de gură”.

Cert este că a da vina pe marja de eroare atunci când realitatea nu se aseamănă defel cu presupusa ei oglindă este cel puţin neprofesionist. „Am observat că de multe ori în timpul prezentării sondajelor cei care le fac menţionează că eroarea este de 3% şi, în momentul în care apar rezultatele scrutinului, ei afirmă că s-au încadrat în marja maximală, lucru care nu corespunde rigorilor metodologice”, afirmă Leonid Litra. Nu toţi jurnaliştii, nemaivorbind de publicul larg, cunosc că eroarea de 3% este valabilă doar în cazul concurenţilor care au luat 50% în sondaj. Cu cât aceste cifre descresc sau cresc de la 50%, cu atât descreşte şi marja de eroare maximală, în aşa fel încât să fie păstrate proporţiile. La urma urmelor, nu poate fi aplicată o marjă de eroare de 3% pentru un concurent electoral creditat în sondaj cu 2%. Ar reieşi că, în eventualitatea unei prestanţe proaste, concurentul ar putea lua -1%. În acest caz, marja de eroare ar fi de apr. 0,7%.

Iată de ce e nevoie ca instrumentele sociologice să fie utilizate corect, constituind o garanţie în plus a existenţei unor alegeri libere şi corecte. O discrepanţă majoră dintre rezultatul unui exit-poll şi cel oficial constituie un temei pentru a admite ipoteza falsificării scrutinului.