Chişinău, 30 Octombrie 2008 — Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor colegi, onorată asistenţă. Bugetul de stat trebuie să reprezinte nu doar un plan financiar pentru un an anumit,ci să reflecte o politică economică, socială şi financiară a statului, bine echilibrată, încorporată şi reflectată valoric într-un buget anual. An de an se propune spre aprobare un proiect tehnic, care nu reflectă politici în domeniul agriculturii, învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii etc, nu se integrează organic în Strategia Naţională de Dezvoltare ca să constituie o verigă în evoluţia spre o economie de piaţă funcţională. Nu sunt preconizate măsuri pentru evitarea pericolelor ce vin din tendinţele din ultimul timp ale economiei mondiale. Pe parcursul ultimilor ani, bugetul de stat s-a format preponderent în baza veniturilor încasate din consum, prin TVA, accize şi taxe vamale. Supraveniturile din acest consum au fost cu lejeritate distribuite pentru fel de fel de proiecte nejustificate şi falimentare. În loc să fie creat un fond de stabilizare, cum s-a procedat şi în alte ţări, am irosit banul public şi am rămas fără rezerve pentru intervenţii prompte în situaţii de criză. Optimismul privind evoluţia economiei naţionale şi prognoza de 6 la sută a creşterii Produsului Intern Brut pentru 2009, în condiţiile reducerii pieţelor de desfacere pentru exportul mărfurilor noastre, dar şi a diminuării consumului, mi se pare pur şi simplu utopic. Întreg cadrul macroeconmic pus la baza proiectului de buget provoacă mari dubii şi este lipsit de credibilitate. Asta se referă şi la volumul de exporturi şi importuri, creşterile din industrie şi agricultură, precum şi la volumul investiţiilor. Analizînd proiectul prezentat, constat că, şi în anul bugetar 2009, autorii mizează mult pe creşterea consumului final în baza remitenţelor şi, respectiv, taxarea acestuia. Or, 78,9% din veniturile fiscale le reprezintă impozitele indirecte pe mărfuri şi servicii. În aceeaşi odine de idei, vreau să atrag atenţia asupra faptului că veniturile din activitatea de întreprinzător şi din administrarea proprietaţii publice sunt într-o scădere dramatică. De la 665 milioane lei, încasaţi efectiv în 2007, am ajuns la o cifră de doar 251 milioane lei în proiectul pentru 2009. Dividendele aferente cotei de participare a statului în societăţi pe acţiuni s-au redus de la 208 milioane, efectiv încasate în 2007, la o estimare de doar 100 milioane lei pentru anul bugetar 2009! Unde-s banii? Unde este eficienţa economică şi creşterile raportate de statistică în activitatea întreprinderilor cu o cotă preponderentă de stat sau chiar a întreprinderilor de stat, care, conform proiectului, vor vira în buget 80 milioane lei? De nenumărate ori am încercat să obţin un raport complex al încasărilor şi folosirii banilor colectaţi la buget din cei 4 dolari la una mie metri cubi, impuşi consumatorilor de gaze naturale. Deoarece colectarea acestor 4 dolari persisită şi în bugetul anului 2009, cred că este necesară intervenţia Procuraturii Generale, a Curţii de Conturi şi a organelor abilitate cu protecţia drepturilor consumatorilor în domeniul respectiv (ANRE), precum şi în domeniul protecţiei concurenţei (ANPC) pentru a face claritate asupra sumelor încasate, legalităţii încasării acestora şi a modului de utilizare a lor. Tarifele pentru consumatori sunt şi aşa exagerate, iar noi ne facem a nu vedea încă o suprataxă ilegală, care nu se ştie în al cui buzunar se opreşte. În pofida reformei declarate a cadrului regulatoriu a activităţii de antreprenoriat pe parcursul anilor 2004-2008, Guvernul mizează mult pe încasări extrabugetare din mijloace speciale din acordarea serviciilor contra plată de către instituţiile publice. Astfel, faţă de anul 2008, este prevăzută o majorare considerabilă a acestora cu 26% pînă la 1,2 miliarde lei. Reiese că declarăm una şi facem alta? Necesită explicaţie şi argumentare suma de doar 465 milioane lei prevăzută din vînzarea şi privatizarea patrimoniului public. Din cîte cunoaştem, Guvernul intenţionează să comercializeze mai multe obiecte strategice din patrimoniul statului. Şi partea de cheltuieli a bugetului de stat pe anul 2009 este dovada unei risipe de bani publici. Alocarea lor se face, de regulă, în baza principiilor de favoritism şi clientelă politică. Cu toate că guvernarea repetă cu insistenţă că s-a întors cu faţa la ţărani, agricultura este tot mai mult strangulată. Pentru anul 2009 sunt eliminate fondurile de subvenţionare a lucrărilor agricole, de asigurare a riscurilor în agricultură, de susţinere a gospodăriilor ţărăneşti. Aceste fonduri au existat chiar şi în anul curent, dar pentru 2009 avem 0! alocaţii bugetare. În acelaşi timp, avem în proiect transferuri pentru susţinerea redacţiilor ziarelor şi revistelor (1,3 milioane lei) şi transferuri legate de subvenţionarea şi rambursarea creditelor preferenţiale (93,5 milioane lei). Cine oare sunt cei cu preferinţe? În condiţiile în care tutunăritul e în cădere liberă nu doar în Moldova, este absurd să mai susţii cu 25 milioane lei de la buget o ramură falimentară. În acelaşi timp, susţinerea viticulturii cu doar 87 milioane şi a pomiculturii cu doar 58 milioane lei este o batjocură faţă de producătorii agricoli, care au avut de suferit atît de pe urma dezastrelor naturale, cît şi a calamităţilor economice şi financiare create de Guvern (sub formă de blocaje de acces pe pieţele interne şi externe). Vreau să declar cu toată certitudinea că prelungirea unei asemenea politici va distruge producătorii agricoli şi agricultura în ansamblu. Unele instituţii ale administraţiei publice centrale beneficiază de o atenţie sporită din partea Guvernului, ce se reflectă în creşterea cheltuielilor pentru „servicii de stat cu destinaţie generală”. Adică Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, precum şi organele de menţinere a ordinii publice, apărare şi securitate a statului beneficiază de creşteri mult mai mari decît domeniile social, cultural şi educaţional. În condiţiile în care cetăţenii afectaţi de inundaţiile din 2008 nu pot face faţă datoriilor pentru a-şi reamenaja gospodăriile, iar alţii nici nu pot reveni în locuinţele proprii, Guvernul ne propune să cheltuim banul public pentru satisfacerea capriciilor unor instituţii şi persoane sus puse. Vedem din nou alocări din bugetul de stat pentru reconstrucţia clădirilor din Pensiunea Holercani (1 milion lei), garajul SIS (2 milioane), renovarea edificiului CCCEC, aflat în reconstrucţie chiar de la fondarea Centrului (1,5 milioane). Dacă analizăm geografia transferurilor de la bugetul de stat către teritorii, putem cu uşurinţă alcătui harta politică a Republicii Moldova. Raioanele conduse de către reprezentanţii actualei guvernări beneficiază, an de an, de transferuri importante, pe cînd restul sunt discriminate. Odată cu aplicarea cotei 0 la impozitul pe venitul reinvestit de către agenţii economici, majoritatea unităţilor teritorial administrative au fost lipsite de importante resurse proprii. Astfel, o bună parte din acestea au bugete dificitare şi depind de mila celor din centru. Este chiar ridicol faptul că municipiul Chişinău nu apare în lista beneficiarilor de careva fonduri de la bugetul de stat şi care a ratat, de fapt, cele mai multe venituri de la aplicarea cotei 0. Este inexplicabilă majorarea de 3,4 ori faţă de anul 2008 (de la 46 milioane la 155,4 milioane lei) a Fondului de rezervă a Guvernului. Ne aşteaptă de trei ori mai multe calamităţi şi situaţii excepţionale, sau de trei ori mai multe delegări peste hotare şi alte cheltuieli nejustificate? Sau are legătură directă cu alegerile parlamentare? În proiectul bugetului nu sunt prevăzute expres mijloace financiare pentru majorarea salariilor cadrelor didactice în anul 2009. Dacă Guvernul tratează cu seriozitate propriile promisiuni, atunci majorarea respectivă trebuie să fie reflectată şi descifrată corespunzător în proiectul bugetului. Consider necesară majorarea substanţială a alocaţiilor bugetare, sub formă de subvenţii directe, producătorilor agricoli pentru unitate produsă de lapte, carne, struguri, grîu, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr. Este unica soluţie viabilă de a motiva şi a reda producătorilor încrederea şi siguranţa zilei de mîine. În încheiere, vreau să atrag atenţia colegilor deputaţi, dar şi a autorilor asupra abordărilor politizate şi populiste în distribuirea banului public. Totodată, ţin să menţionez necorelarea cadrului macroeconomic cu fenomenele şi tendinţele din economia mondială şi cea regională.