Chișinău, 10 Mai 2023 — Mulți dintre noi am pornit la drum în profesia de jurnalist – probabil, cea mai frumoasă profesie din lume – cu propria închipuire despre calitățile necesare ca să-ți faci munca bine.

Sunt atâtea și atâtea voci care ne șoptesc sau ne strigă în urechi că în profesia de jurnalist avem nevoie de mai multe calități.

Inteligență și prietenie.

Încredere, imaginație, ingenuitate.

Ingenuitate? ați zis. A, chestia aceea care înseamnă simplitate, naturalețe, împletită cu sinceritate și naivitate.

Energie, rapiditate.

Acuratețe, curaj, rezistență.

Autodisciplină, perseverență.

Onestitate, putere de observare.

Optimism. Iar optimismul este și în parabola aceea cu 10 mere. Unul poate vedea în cele 10 mere câteva borcane de compot. Altul – o felie de prăjitură de mere. Iar altcineva se poate uita la cele 10 mere până când acestea se strică.

Și eram la calitățile necesare unui jurnalist.

Punctualitate. La ea se referă vorba aceea care ne spune că nu folosește la nimic alergatul, pur și simplu, trebuie să pornești la timp.

Adaptabilitate.

Dar ce-i adaptabilitatea? Îi mai putem spune flexibilitate, adică puterea jurnalistului de a se acomoda cu situațiile complicate în care lucrează uneori.

Agerime, inițiativă. Și umor, bineînțeles.

Dar asta nu e tot.

Jurnalistul nu se poate reduce la abilitatea de a scrie. Ideile mari, mai mult

decât cuvintele frumoase, fac textul să fie demn de ținut minte.

Ei bine, cu toate calitățile menționate aici, cu cele văzute și nevăzute, acesta este portretul-robot, portretul ideal al jurnalistului, pe care l-am conturat, împreună cu vocile oamenilor pe care i-am întâlnit și i-am întrebat despre asta și împreună cu profesorul și scriitorul Curtis MacDougall.

Am putea să scoatem acum din traista noastră cu parabole și gadgeturi câte o istorie care să ilustreze fiecare dintre cele 20 de calități amintite, necesare unui jurnalist ca să-și facă bine munca.

Se spune că într-o zi o pădure a luat foc, iar o pasăre Colibri – probabil, cea mai mică pasăre din lume tot aducea apă în cioc, câte o picătură, ca să stingă focul.

Toate celelalte animale – regele animalelor, sanitarul pădurilor și alte vietăți mai mari – fugeau care încotro din cauza fricii și din cauza focului. Pasărea Colibri însă continua să zboare încolo și încoace ca să aducă apă de la râul din apropiere ca să stingă focul.

„Tu chiar nu vezi că muncești degeaba?”, a întrebat-o elefantul. Ori poate era un tigru. Ori un cerb, nu are importanță „Că flăcările sunt mai mari și decât tine, și decât picăturile de apă pe care le aduci”, a spus acesta.

Iar pasărea Colibri i-a răspuns așa: „Eu îmi fac partea mea de muncă”.

Și picătură cu picătură, după ce s-au implicat și celelalte animale, focul a fost stins. Problema a fost rezolvată. Că incendiul era o problemă comunitară și pentru animalele din pădure, și pentru oamenii din localitatea din apropiere.

Poate că această parabolă este și despre încredere, și despre optimism și despre puterea lui împreună.

Eram, deci, pe drumul nostru către jurnalismul comunitar la capitolul calități necesare.

Iar calitățile merg mână în mână cu instrumentele de calitate.

Un telefon. E mai bine să fie la fel ca noi. Inteligent. Pentru fotografii de calitate, pentru video, notițe, transmisiuni în direct și așa mai departe.

O agendă. În care să vă notați ideile și să vă dezvoltați temele.

Și un cont, o comunitate căreia să-i împărtășiți bucuriile, îngrijorările, îndemnurile scrise, vorbite sau filmate despre oamenii apropiați.

Din liceu. Din sat. Din viața celor pe care îi cunoașteți.

Iar toate acestea – calitățile și instrumentele – au făcut din jurnalismul comunitar un jurnalism mai intim și mai grijuliu față de oameni.

E chiar vocea oamenilor.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Link YOUTUBE:
https://youtu.be/J3q2zmvULmI

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Această animație a fost produsă în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.