28 Octombrie 2010 — În condiţiile în care efectele crizei economice şi embargoului rusesc la exportul de vinuri împing din ce în ce mai mulţi vinificatori spre limita falimentului, băncile nu se grăbesc să le ofere condiţii adecvate de restructurare a datoriilor. Ba chiar au înăsprit substanţial condiţiile de acordare a creditelor. În ultimul timp, se atestă tot mai multe cazuri când băncile recurg la executarea silită în instanţă, pentru a-şi recupera datoriile. Astfel, paginile web ale băncilor abundă de oferte la rubrica „comercializarea gajului”, unde se propun spre vânzare fabrici de vin în întregime, sau patrimoniul acestora ca loturi separate, cote de participare în capitalul social al unor companii vinicole, apartamente şi case de locuit, utilaje şi echipamente, mijloace de transport şi tehnică agricolă, băuturi alcoolice şi multe altele.

Toate acestea sunt determinate de legislaţia favorabilă băncilor în domeniul gajului. De vină sunt şi puterea mică de negociere a întreprinderilor şi asociaţiilor din sectorul vinicol, precum şi lipsa oricăror măsuri sau implicări ale statului în sprijinul sectorului. În acelaşi timp, aceste acţiuni nu pot fi catalogate ca o rea voinţă din partea băncilor, care nu fac decât să profite de poziţia avantajoasă şi să îşi apere interesele de afaceri.

Iată de ce autorităţile trebuie să abordeze la modul cel mai serios reformarea cadrului administrativ-normativ şi regulator al sectorului vitivinicol, care trebuie simplificat şi adus la nivelul utilităţii. Acesta trebuie să sprijine întreprinderile din sector la distilarea stocurilor vechi de vin şi la restructurarea în condiţii optime a datoriilor la credite. Totodată, e necesar de a implementa metode mai flexibile şi mai exacte de calcul a riscului de nerambursare şi formare a reducerilor pentru pierderile la credite. În timp, asta va duce la diminuarea dobânzii bancare.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Industria vinicolă pe piaţa gajurilor”, prezentat azi, 28 octombrie 2010, la IDIS „Viitorul”.

„Sectorul vinicol se confruntă cu o criză profundă. Timp de 4 ani, din 2006 până în 2009, circa 40% din toate întreprinderile vinicole au dispărut sau sunt pe cale să dispară din arealul producătorilor şi/sau exportatorilor de vinuri. Nici situaţia celor care mai activează nu este una prea fericită. Acestea se confruntă cu probleme grave, legate de povara datoriilor la credite, stocurile de vin acumulate în perioada ultimilor 4 ani, creanţele istorice.”, afirmă directorul departamentului Economie de piaţă funcţională, Viorel Chivriga. Pierderi de peste 76,2 milioane lei au acumulat întreprinderile din sectorul de producere a vinurilor şi băuturilor alcoolice distilate în ultimii 4 ani, adaugă Viorel Chivriga de la IDIS „Viitorul”.

Sectorul vinicol este puţin atractiv pentru investitori, este de părere autorul studiului, expertul asociat al IDIS, Ion Tornea: „Eşecul companiilor în procedura de insolvabilitate de a-şi vinde patrimoniul, precum şi al băncilor, care au sechestrat bunurile gajate ale întreprinderilor vinicole, de a le comercializa, confirmă acest lucru. Până în prezent, nu se cunosc cazuri reuşite de lichidare a întreprinderilor insolvabile. Absoluta majoritate a acestora sunt conservate în aşteptarea unor cumpărători sau investitori”.

Astfel, se reclamă necesitatea implicării statului în procesul de negociere şi restructurare a datoriilor sectorului vinicol, consideră economistul Ion Tornea: „Nici o asociaţie de ramură sau profesională nu dispune de putere suficientă de negociere în relaţia cu băncile. Implicarea statului trebuie să pornească de la premisa importanţei cu adevărat strategice pentru economia ţării a acestui sector şi nu trebuie să fie una de pe poziţii „de forţă”, ci una bazată pe negociere cu Asociaţia Băncilor din Moldova şi cu Banca Naţională a Moldovei, cu participarea asociaţiilor de profil”.

Printre măsurile primordiale, care ar mai trebui întreprinse de către autorităţile statului, este negocierea în continuare cu Federaţia Rusă pentru eliminarea tuturor barierelor la exportul produselor în această ţară. Ion Tornea: „În viitorul apropiat, nicio altă piaţă nu va putea absorbi întreaga cantitate de vinuri stocate la întreprinderile din sector. Reuşita negocierilor cu Federaţia Rusă va putea oferi autorităţilor şi sectorului răgazul necesar pentru restructurarea datoriilor şi reformarea întregului cadru administrativ-normativ şi de reglementare, precum şi pentru implementarea unor măsuri pe termen mediu şi lung de ridicare a calităţii vinurilor, diversificare a pieţelor de desfacere şi eficientizare a activităţii sectorului, fără de care acesta nu are viitor”.

Studiul recomandă aplicarea principiilor Acordului Basel II de reglementare şi supraveghere bancară. Asta înseamnă că riscurile creditelor vor fi evaluate mai obiectiv, iar, ca rezultat, băncile nu vor mai fi tentate să-şi creeze portofolii de credite de calitate mai redusă. Respectiva situaţie e stimulată uneori de reglementările curente, când cerinţele de capital depăşesc nivelul real necesar. Lansarea activităţii Biroului de creditare, pe de altă parte, va permite eficientizarea şi îmbunătăţirea calităţii deciziilor de creditare, care în timp ar putea duce la o relaxare a politicilor de asigurare cu gaj practicate de bănci.

Autorul mai insistă pe modificarea Legii insolvabilităţii, în sensul în care aceasta să prevadă clar atribuţiile instanţei de judecată. Totodată, se impune interzicerea cesiunii creanţelor de către creditori, odată cu iniţierea procedurii de insolvabilitate. Asta fiindcă unii creditori cesionează creanţele mai multor companii, pentru a avea mai multe voturi în cadrul Adunării creditorilor, respectiv pentru a avea o putere de influenţă mai mare asupra deciziilor adoptate.