Nume
Parola
Vizualizări: 4803
AMNESTY INTERNATIONAL MOLDOVA:7 aprilie 2009. CINCI ani de ignoranţă!
Chişinău, 30 Martie 2014 — Amnesty International Moldova, împreună cu alte ONG-uri din domeniul Drepturilor Omului, au organizat o Acţiune Publică, pentru a-şi exprima îngrijorarea în ceea ce priveşte evoluţia dosarului 7 aprilie 2009 şi pentru faptul ca în câteva zile expiră termenul de prescripţie pentru atragerea la răspundere a torţionarilor din aprilie 2009.

Activiştii au improvizat un sicriu, cu inscripţia „DOSARUL 7 Aprilie 2009” şi au „îngropat” acolo cele mai multe dintre promisiunile de soluţionare a acestui caz. Participanţii s-au deplasat din bulevardul Ştefan cel Mare spre clădirea Parlamentului, instituţia care a votat Hotărârea nr. 159, din 08.07.2009, asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009. Acele recomandări rămân valabile şi după 5 ani şi, în mare parte, neimplementate.

Declaraţie Publică

Sute de oameni au fost supuşi torturii şi relelor tratamente în comisariatele de poliţie, în timpul evenimentelor din aprilie 2009. În câteva zile expiră termenul de prescripţie de 5 ANI pentru atragerea la răspundere a torţionarilor în evenimentele din 7 aprilie 2009! Marea majoritate a victimelor încă mai aşteaptă să le fie făcută dreptate!!!!

În toţi aceşti ani, Amnesty International Moldova, împreună cu alte ONG-uri din Moldova, au expediat zeci de solicitări instanţelor responsabile de pedepsirea torţionarilor. Am organizat acţiuni publice, dezbateri şi alte activităţi, atenţionând asupra importanţei elucidării aplicării în masă a torturii şi relelor tratamente, la reţinere şi în incinta comisariatelor de poliţie, în legătură cu evenimentele din aprilie 2009.

5 ANI am cerut LUMINĂ ÎN DOSARUL 7 APRILIE 2009 şi am solicitat să ni se dea o ŞANSĂ SĂ CREDEM ÎN JUSTIŢIE!

Amintim că, oficial, au fost înregistrate 108 sesizări privind aplicarea torturii sau relelor tratamente, ca urmare a evenimentelor din 7 aprilie 2009. Datele neoficiale arătau însă că peste 600 de persoane au fost torturate în acea perioadă. Au fost pornite 71 de cauze penale. Ulterior, 10 dosare au fost clasate, 31 - au fost suspendate, pentru că nu au fost identificate persoanele, care puteau fi puse sub învinuire. Până în acest moment, doar 14 poliţişti au fost condamnaţi cu suspendare în dosarul 7 aprilie 2009; 22 de poliţişti au fost achitaţi, în privinţa unui poliţist a fost încetat procesul penal. Examinarea dosarelor este tergiversată în instanţele de fond şi de apel. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat Moldova în 7 cauze, cu referire la dosarul 7 aprilie 2009, iar alte peste 40 de cereri cu referire la art.3 CEDO (tortura) aşteaptă să fie examinate, fie pronunţată admisibilitatea.

NU EXISTĂ NICI O HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ IREVOCABILĂ în ceea ce-i priveşte pe torţionarii din 7 aprilie. NICI O PERSOANĂ nu stă la închisoare pentru actele de tortură şi rele tratamente, săvârşite în aprilie 2009.

Atenţionăm asupra principiului neretroactivităţii legii penale. Adică, dacă o persoană nu a fost atrasă la răspundere penală pentru torturarea tinerilor în aprilie 2009, în decursul acestor 5 ani, atunci, chiar dacă vor exista probe şi va fi demonstrată vinovăţia sa, precum că a săvârşit acţiuni de tortură în timpul evenimentelor din aprilie 2009 sau că şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, infracţiunea nu va mai putea fi invocată în instanţele judecătoreşti, iar torţionarii nu vor mai putea fi atraşi la răspundere penală.

Astăzi spunem cu certitudine - NE PARE RĂU! NU ESTE SUFICIENT CE AŢI FĂCUT PÂNĂ ACUM!

VENIM CU UN ULTIM APEL - mai sunt câteva zile până expiră termenul de prescripţie pentru torţionarii din 7 aprilie 2009!. Daţi-ne o şansă să credem că trăim într-un STAT DE DREPT!

Declaraţiile ONG-urilor, participante la Acţiunea Publică din 30 martie 2014
CRISTINA PERETEATCU, Director Executiv, Amnesty International Moldova. „Am ajuns şi la finalul filmului
„7 aprilie 2009”. Un film care a durat 5 ani de zile, cu promisiuni din partea guvernanţilor, cu victime ale torturii, unele care au fost nevoite, din disperare, să părăsească şi ţara. Constatăm că este simplu pentru oamenii legii să jongleze cu dosarele pe tortură, cu vieţile victimelor şi mai puţin să-şi pună întrebarea - unde este totuşi locul legii şi avem noi oare justiţie? Putem vorbi noi despre supremaţia legii, când am ajuns la expirarea termenului de prescripţie, cu torţionari pedepsiţi prin achitări şi suspendare?! Astăzi, 30 martie, le dăm guvernanţilor dreptul la replică, ca să facă lumină în dosarul 7 aprilie, pentru că, nu-i aşa că începând cu 7 aprilie 2014 nu va mai conta că toţi am avut şi avem drepturi şi că Dreptul de a nu fi Torturat este un mit în Republica Moldova!”

CREDO “Daca nu sunt învăţate lecţiile, urmare a evenimentelor din 7-8 aprilie 2009, atunci calitatea reformelor democratice nu costa nimic!”

Promo-LEX: „Constatăm că urmărirea penală în dosarele 7 aprilie a fost și este ineficientă din motivul activității proaste a procurorilor care au condus sau exercitat urmărirea penală. În cauzele litigate de Asociația Promo-LEX, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Calancea, ap.No. 50425/11, Crăciuneac, A. No. 77407/11, etc.), a fost invocată omisiunea statului de a investiga eficient tortura, care a fost comisă în aprilie 2009. În cauzele menționate, Guvernul a recunoscut violarea și a propus procedura de reglementare amiabilă a cazului. Promo-LEX afirmă că organele procuraturii și alte organe cu atribuții de exercitare a urmăririi penale trebuie să-și fortifice capacitățile de investigare a infracțiunilor de tortură, iar Parlamentul trebuie să asigure realizarea rapidă a reformei Procuraturii, în conformitate cu standardele internaționale”.
Centrul de Resurse Juridice din Moldova: „ Evoluția investigării și examinării dosarelor legate de evenimentele din aprilie 2009 arată faţa adevărată a justiţiei moldoveneşti. Procurorii au tărăgănat sau au investigat superficial cauzele de tortură. Puţinele cauze, care au ajuns în instanţă, vizau poliţişti de rând şi nu cei din ordinul cărora au avut loc abuzurile din aprilie 2009. Cauzele ajunse în instanţă au fost tărăgănate de părţi, sau remise la rejudecare repetat. În circa jumătate din cauzele de tortură cu privire la evenimentele din aprilie 2009 acuzaţii au fost achitaţi sau cauzele au fost încetate de judecători. În celelalte cauze, sancţiunile aplicate de judecători au fost aproape de minimul prevăzut de lege, sau chiar mai blânde decât cele prevăzute de lege. Se pare că nici o persoană nu a fost întemniţată ca urmare a torturării din aprilie 2009. Factorul politic de asemenea poartă o mare responsabilitate pentru faptul că până acum evenimentele din 2009 nu au fost elucidate. Constatările și recomandările Hotărârii Parlamentului nr. 159 din 08.07.2009 asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 sunt și astăzi valabile și în mare parte nu sunt implementate. Organele de urmărire penală și instanțele de judecată ar trebui să tragă lecțiile necesare din examinarea neadecvată a cauzelor legate de evenimentele din 2009, iar factorul politic trebuie să depună toate eforturile pentru a elucida evenimentele și a prezenta informația completă societății.”

RCTV MEMORIA: Este regretabil că reabilitarea nu este o prioritate nici pentru instituțiile de stat, nici pentru donatorii care activează în Moldova. Este regretabil că justiția din Moldova nu și-a spus cuvântul nici în cazurile de maltratare din Aprilie 2009, dar și în alte cazuri de tortură. Din 136 de supraviețuitori ai masacrului din Aprilie 2009, asistați de către echipa RCTV Memoria, 52 de persoane au plecat, temporar sau definitiv, din Moldova. Unii tineri nu mai vor sa revină acasă, iar mulți dintre cei rămași caută posibilități să plece din țara unde au fost maltratați și nedreptățiți. Este regretabil să constatăm că odată cu recunoașterea largă a fenomenului torturii, impunitatea persistă, iar supraviețuitorii au fost și încă mai sunt reduși la tăcere, prin injustiție și discriminare. Dacă privim prin prisma persoanelor, drepturile cărora au fost și continuă să fie încălcate, percepția justiției este una dezastruoasă, în special dacă vorbim despre victimele torturii.