12 Octombrie 2010 — De la independenţă încoace, autorităţile Republicii Moldova au făcut cedări nejustificate şi neînţelese, pierzând controlul asupra propriului sector gazier. Or, dependenţa energetică de Federaţia Rusă lasă teren liber pentru influenţarea cursului politic şi economic de la Chişinău. În loc să se concentreze pe diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz, autorităţile au irosit prea mult efort şi bani pentru dezvoltarea şi menţinerea a sute de kilometri de reţele de gazificare. Aceste „plase de conducte” nu reflectă necesităţile reale ale populaţiei, provocând pierderi economice.

Către 2015, experţii anticipează o dublare a preţului de import a gazului, asta în condiţiile păstrării abordării actuale şi menţinerii parametrilor actuali negociaţi cu Gazprom. Pentru a merge contra cronometru scumpirilor treptate, e nevoie de implicarea neîntârziată în proiecte de alternativă fezabile. Unele dintre acestea ar putea fi importul de gaze naturale din România sau Kazahstan.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Sectorul gazier al Republicii Moldova – consecinţele oportunităţilor neglijate”, prezentat azi,12 octombrie 2010, la IDIS „Viitorul.”

Directorul Departamentului economic de la IDIS „Viitorul”, Viorel Chivriga, subliniază că revizuirea trimestrială a preţului la gaze afectează economia naţională: „Economia naţională este deosebit de sensibilă la importul de gaze, în special, din cauza influenţei pe care o produc preţurile de import a acestui combustibil asupra preţurilor interne. Modificarea preţului de import duce la modificarea tarifelor locale. În felul acesta, este afectat atât mediul de afaceri, cât şi consumatorii casnici.”

Astfel, creşterea cu 1 leu a preţului de import a gazului duce la majorarea tarifului mediu local cu 1,22 lei, susţine economistul Alexandru Fala. Totodată, creşteri ale tarifului mai mari de 7% duc la majorarea nivelului general al preţurilor, ceea ce duce la încetinirea ritmului de creştere economică.

În aceste condiţii, circumstanţele forţează mâna Chişinăului de a soluţiona urgent problema dependenţei sale energetice, inclusiv prin realizarea obligaţiunilor asumate ca membru cu drepturi depline la Comunităţii Energetice Europeane. Expertul economic Ion Muntean: „Printre aceste angajamente, evidenţiem interconectarea sistemului naţional de gazoducte şi linii electrice cu cel român, armonizarea legislaţiei care reglementează sectorul energetic”.
Muntean pledează pentru fortificarea rolului Republicii Moldova ca ţară importantă de tranzit a gazelor naturale şi energiei electrice: „Pe teritoriul nostru trec reţelele care asigură aprovizionarea statelor balcanice şi autorităţile ar putea utiliza această pârghie în negocierile cu Gazpromul”. Deschiderea acestei „porţi de tranzit” reprezintă o altă alternativă care merită a fi luată în calcul de către Chişinău.

Potrivit estimărilor efectuate de Alexandru Fala, bilanţul pierderilor economice al oportunităţilor neglijate sunt considerabile. Doar în ultimii trei ani au fost irosiţi între 36 şi 360 milioane USD de pe urma neiniţierii negocierilor cu partea română privind importul de gaz din ţara vecină. Importul de gaze din România permite RM să obţină către 2015 economii de 25-254 milioane USD.

Alţi 842 milioane USD au fost rataţi pentru teritoriul din partea dreaptă a Nistrului, fiindcă a fost ignorat proiectul privind importul gazului din Kazahstan. Dacă e să luăm în calcul şi consumul regiunii transnistrene, economistul cifrează pierderile la circa 1,45 miliarde USD.