Nume
Parola
Vizualizări: 4193
„Un cetăţean trebuie să aibă curaj ca să meargă împotriva sistemului”
Chisinau, 2 Aprilie 2012 — Drepturile omului, cuvinte care în societatea noastră sunt rostite tot mai des.Fie auzim de încălcarea lor sau de cazuri depuse la CEDOmului, fie ne ciocnim de ele zi de zi, dar nu le sesizăm tot timpul. Societatea noastră este încă timidă şi mai puţin iniţiată în acest subiect. Vă propunem în continuare un interviu cu domnul Vanu Jereghi, director executiv la Institutul pentru Drepturile Omului, (IDOM), despre sintagma drepturile omului şi despre cît de informată este populaţia Republicii Moldova la acest capitol.



Domnule Jereghi, sintagma „drepturile omului” este una delicată şi puţin incognito pentru Republica Moldova. Cum promovează IDOM drepturile omului în rîndul cetăţenilor din ţara noastră?

Iniţial vreau să spun că drepturile omului sunt universale. Orice fiinţă umană care se naşte, are deja un anumit set de drepturi.Ele nu sunt oferite de stat . Cînd vorbim despre această sintagmă, ne referim la relaţia cetăţean sau necetăţean , om simplu care poate să nu fie cetăţeanul unui anumit stat , şi stat. Ce înseamă stat ? Atît sistemul întreg cît şi fiecare funcţionar al statului. Funcţionar nu doar în sensul legislativ , ci orice persoană autorizată de stat , sau care primeşte bani de la stat . Organizăm diverse mese rotunde, seminare etc, cu diverşi specialişti: avocaţi, medici, procurori, judecători etc. Am introdus în programul de studiu al Facultăţii de Drept, USM o materie nouă despre discriminarea persoanelor HIV.



Discriminarea este un fenomen discutat intens în ţara noastră. Ce acţiuni aţi derulat în scopul de a stopa discriminarea ?


Noi suntem membrii ai Coaliţiei Nediscriminare . Plus mai avem cazuri pe care le reprezentăm în instanţa de judecată , unde solicităm să fie stabilită nediscriminarea sau discriminarea persoanei. Apelăm şi la CEDO unde solicităm ca angajamentele statului în domeniul nediscriminării să fie respectate atît de legislaţia naţională cît şi de practicile naţionale. Avem discuţii cu guvernanţii sau membrii grupurilor de lucru. Dezbaterile sunt dure uneori. Unul din domeniul nostru de activitate este îndreptat spre domeniul nediscriminare şi aici vorbim despre persoanele cu HIV, apararea persoanelor cu dizabilităţi şi a persoanelor cu dizabilităţi mentale.


Care sunt domeniile strategice în domeniul drepturilor omului asupra cărora IDOM este focusat ?

IDOM are anumite domenii strategice: apărarea persoanelor cu HIV SIDA, apărarea persoanelor cu dizabilităţi mentale, drepturile pacienţilor /reproductive, justiţia şi anti-tortura. Mai lucrăm şi în domenii precum educarea şi litigarea strategică (cînd se identifică o problemă, de exemplu a unui grup de persoane a căror decizii judecătoreşti nu sunt executate etc. Selectăm cîteva cazuri pe care ştim că nu le vom pierde , ori cazuri răsunătoare . Nu este nevoie să mergi cu fiecare persoană în instanţa de judecată ) .

An de an din partea RM parvin plîngeri la CEDO. În viziunea dvs, care este cauza unui asemenea flux de dosare ?

Atît timp cît există relaţia cetăţean- stat , atît timp vor exista probleme şi încălcari de legi şi de drepturi ale omului. Nu există nici un stat în lume unde drepturile omului să nu fie încălcate. În statele cu o democraţie solidă, încălcarea drepturilor omului nu este masivă sau de o gravitate majoră. În ţara noastră sunt probleme legate de tortură, în ceea ce priveşte dreptul la viaţă, libertatea de exprimare. În statele mai avansate sunt alte tipuri de probleme, nu atît de majore ca la noi. Asta înseamnă că populaţia a fost educată în această direcţii. Mai multe generaţii sunt instruite cum să respecte drepturile omului . Noi avem legislaţie bună, nu este perfectă, dar e bună . Noi am aderat la toate actele internaţionale posibile. Există state care au o democraţie durabilă şi ele nu ratifică atît de uşor anumite documente , obligaţiuni internaţionale, aşa cum face ţara noastră. Obligaţiunea presupune că tu trebuie să faci ceva. Statul nostru le ratifică uneori pentru a demonstra pe plan internaţional, că este deschis spre schimbări dar acasă nu se face nimic. Le mai ratifică pentru a primi anumite dividende, fie financiare fie de alt tip. Cum am mai spus, legea e bună dar cel care trebuie să o aplice nu ştie cum să o aplice. Funcţionarul care a greşit a fost cauza plîngerii de la CEDO, nu a plătit nimic pentru despăgubiri, dar am plătit tot noi, cetăţenii de rînd.


Credeţi că populaţia ţării noatre este suficient de informată privind subiectul drepturilor omului ?

Dacă în alte ţări copiii sunt instruiţi de mici despre acest subiect, noi nu avem înţelegere despre acest capitol. Noi în oricare situaţie cînd avem un proces spunem că e violare de drepturile omului, însă nu este mereu aşa. Acest lucru demonstrează încă odată că sintagma respectivă nu este cunoscută de cetăţean şi o utilizează atunci cînd el crede că e bine să le folosească, şi viceversa. Atît timp cît statul nu se va implica în promovarea drepturilor omului nu va ieşi nimic bun. Un cetăţean trebuie să aibă curaj ca să meargă împotriva sistemului.