Londra, 30 Noiembrie 2011 — Autorităţile din SUA trebuie să interzică pronunţarea sentinţelor pe viaţă fără posibilitatea eliberării înainte de termen faţă de minori şi să revizuiască cazurile a mai mult de 2500 de deţinuţi care în prezent îşi ispăşesc pedeapsa, pentru ca aceste cazuri să fie racordate legislaţiei internaţionale, a declarat astăzi Amnesty International într-un nou raport.

“În SUA persoanele sub vârsta de 18 ani nu pot vota, procura alcool sau bilete de loterie, sunt lipsiţi de dreptul de a da acord pentru majoritatea formelor de tratament medical, însă ei pot fi condamnaţi să moară în detenţie pentru acţiunile lor. Aceasta situaţie trebuie să fie schimbată”, a spus Natacha Mension, Coordonator Amnesty International pe Campanii pentru SUA.

La atingerea vârstei de 11 ani, copiii din SUA sunt supuşi riscului de a fi deţinuţi pe viaţă fără posibilitatea de a fi eliberaţi înainte de termen, SUA fiind unica ţară în lume care aplică asemenea sentinţe asupra copiilor.

Raportul Amnesty International “Iată unde o să fiu când voi muri” ("This is where I’m going to be when I die”) relatează această situaţie desfășurând cazurile a trei oameni: Jacqueline Montanez , David Young şi Christi Cheramie.

În SUA sentinţele pe viaţă fără posibilitatea eliberării înainte de termen pot fi aplicate faţă de infractorii minori în calitate de pedeapsă obligatorie, fără a fi luate în consideraţie factori atenuanţi cum ar fi: abuzurile de familie, diverse traume personale, gradul implicării în săvârşirea crimei, starea sănătăţii mintale sau capacitatea de a fi reabilitat.

“Noi nu absolvim copiii pentru crimele lor şi nu diminuăm consecinţele acestora, însă realitatea simplă este că aceste sentinţe ignoră potenţialul special al copiilor să treacă printr-un proces de reabilitare şi schimbare”, a spus Natacha Mension.

În mai 2010 Curtea Supremă a SUA s-a pronunţat că “detenţia pe viaţă fără posibilitatea eliberării înainte de termen este o pedeapsă deosebit de aspră pentru minori”, luând în calcul faptul că infractorul minor va sta după gratii, în medie, mai mulţi ani şi un procent mai mare de viaţa lui decât infractorii în vârsta mai avansată. “Cel care are 16 ani şi cel care are 75 de ani, ambii fiind condamnaţi pe viaţă, sunt pedepsiţi egal doar nominativ”, a spus Curtea.

Peste 18 luni după interzicerea acestei sentinţe împotriva minorilor pentru crimele nesoldate de omucidere, pe data de 8 noiembrie 2011 Curtea Supremă convenit să considere aceeaşi măsura şi în privinţa crimelor de omor. Aceasta nu se va pronunţa mai devreme de al doilea trimestru anului 2012.

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, intrată în vigoare cu mai mult de două decenii în urmă, interzice în mod expres impunerea sentinţei pe viaţă fără posibilitatea eliberării înainte de termen asupra minorilor, indiferent de gravitatea crimei. Toate ţările cu excepţia SUA şi Somalia au ratificat aceasta Convenţie.

“SUA demult trebuia să ratifice Convenţia fără rezerve sau alte condiţii restrictive şi să implementeze interdicţia de a aplica sentinţele pe viaţă fără posibilitatea eliberării înainte de termen asupra copiilor, inclusiv în privinţa cazurilor celor care deja sunt condamnaţi”, a spus Natacha Mension.

Christi Cheramie, care îşi ispăşeşte pedeapsa pe viaţă fără posibilitatea de a fi eliberată înainte de termen în Statul Louisiana, va depune o cerere de clemenţă la Consiliul de Graţiere.

Christi a fost condamnată la detenţie pe viaţă fără posibilitatea de eliberare înainte de termen în anul 1994, când ea avea 16 ani. Acum ea are 33 de ani.

Ea a fost găsită vinovată de omucidere de gradul doi în cazul omorului mătuşii logodnicului ei; ea spune că de fapt acel logodnic a comis crima.

Ea şi-a recunoscut vina înainte de pornirea procesului ei într-o Curte pentru adulţi, temându-se că ar putut fi condamnată la moarte în caz dacă procesul ei ar avansa. Recunoaşterea vinovăţiei nu îi permite să atace direct nici condamnarea, nici pedeapsa ei.

Psihiatrul care a văzut-o pe Christi înainte de proces a spus că era o domnişoară de 16 ani „deprimată, fără puterea de a lua decizii şi nesigură, cărei era frică să-şi contrazică logodnicul”.

Christi şi-a trăit copilăria fiind abuzată sexual. La 13 ani ea a fost spitalizată într-o clinică de psihiatrie după ce a încercat să se sinucidă de cel puţin două ori.

Cazul ei a fost transferat la o Curte pentru adulţi înainte de examinarea cazului ca să fie luate în consideraţie factori ce ţin de starea mentală şi capacitatea de reabilitare.

În anul 2001, Christi a încercat să-şi revoce recunoaşterea vinovăţiei, declarând că atunci nu înţelegea procedurile şi că realmente conştientiza recunoaşterea comiterii omorului de gradul doi. Cererea ei a fost respinsă.

După ce a petrecut jumătatea vieţii în detenţie, Christi crede că s-a schimbat în mai multe feluri. Ea şi-a dobândit echivalentul diplomei de absolvire a şcolii, precum şi o licenţă de studii agricole. La moment ea este formatorul mai multor cursuri în agricultură la penitenciarul în care se află. Unul dintre gardieni spune că „ea merită o altă şansă”.

SFÂRŞIT/

Document public

Pentru mai multe informaţii vă rugăm sa contactaţi oficiul de presă Amnesty International din Londra, MB, la numărul de telefon +44 20 7413 5566 sau email: press@amnesty.org

Amnesty International Moldova: Tel. +373 22 83 58 08 Ext. 11; email: media@amnesty.md www.amnesty.md

[ENGLISH] http://t.co/WcunkAXG
[РУССКИЙ] http://t.co/jXItQUHU