Londra, 13 Mai 2011 — Lupta pentru libertate şi dreptate, ce capătă amploare în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, precum şi dezvoltarea explozivă a mass-media sociale, constituie o ocazie fără precedent pentru realizarea unor schimbări în domeniul drepturilor omului – însă aceste schimbări se află pe muchie de cuţit. Declaraţia a fost făcută de Amnesty International în cadrul lansării raportului mondial privind situaţia drepturilor omului în ajunul aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea organizaţiei.

„Au trecut 50 de ani de când lumânarea Amnesty s-a aprins ca să aducă o speranţă victimelor represiunilor, însă doar acum revoluţia în domeniul drepturilor omului se află în pragul schimbărilor istorice”, a declarat Salil Shetty, Secretarul General Amnesty International.

„Oamenii refuză să se mai teamă. Persoane curajoase, adesea conduse de tineri, se răscoală şi îşi exprimă opinia în pofida gloanţelor, bătăilor, gazelor lacrimogene şi tancurilor. Acest curaj, împreună cu noile tehnologii, cu ajutorul cărora activiştii reuşesc să inducă în eroare şi să facă publice restricţiile impuse de către guvern privind libera exprimare şi protestul paşnic, reprezintă o avertizare pentru guvernele represive că zilele lor sunt numărate.”

“Însă ei se confruntă cu opoziţie serioasă din partea forţelor de represiune. Comunitatea internaţională trebuie să profite de oportunitatea realizării unor schimbări şi să se asigure că anul 2011 va justifica aşteptările cu privire la respectarea drepturilor omului.” Se desfăşoară o bătălie crâncenă pentru controlul accesului la informaţie, mijloacelor de comunicaţie şi tehnologiilor de reţea, media sociale stimulând un activism nou pe care guvernele doresc să îl suprime. După cum s-a văzut în Tunisia şi Egipt, încercările guvernelor de a bloca accesul la internet sau de a deconecta reţelele de telefonie mobilă s-au întors împotriva lor – însă guvernele nu renunţă la lupta pentru recâştigarea iniţiativei sau folosirea acestei tehnologii împotriva activiştilor.

Protestele organizate în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, cu scopul de a pune capăt represiunii şi corupţiei, accentuează dorinţa arzătoarea a oamenilor de a scăpa de frică şi sărăcie şi le oferă posibilitatea de a fi auziţi.

În Tunisia şi Egipt, succesul acţiunilor de detronare a dictatorilor a atras atenţia întregii lumi. Şoapte de nemulţumire se aud în toate ţările cu regim totalitar, începând cu Azerbaidjan până la Zimbabwe.

Totuşi, în pofida faptului că intenţia de a confrunta tirania a luat o nouă direcţie şi lupta pentru respectarea drepturilor omului a ajuns la o nouă frontieră digitală, libertatea de exprimare – un drept vital în sine, dar şi necesar pentru obţinerea altor drepturi – este în pericol în întreaga lume.

Guvernele din Libia, Siria, Bahrain şi Yemen au demonstrat deja că sunt în stare să lovească, să schilodească şi să ucidă protestatari paşnici, doar pentru a rămâne la putere. Chiar şi în ţările unde dictatorii au fost detronaţi, instituţiile care i-au sprijinit încă urmează să fie desfiinţate, iar activiştii mai au o cale lungă până la realizarea obiectivelor propuse. Guvernele represive, precum Azerbaidjan, China şi Iran întreprind măsuri pentru prevenirea unor
revoluţii similare în ţările lor.

Raportul 2011 al Amnesty International confirmă existenţa unor restricţii specifice cu privire la libertatea de exprimare în cel puţin 89 de ţări, scoate în evidenţă cazuri despre prizonieri de conştiinţă din cel puţin 48 de ţări, confirmă acţiuni de tortură şi maltratare în cel puţin 98 de ţări şi informează despre procese inechitabile de judecată în cel puţin 54 de ţări.

Anul 2010 a fost marcat de evenimente memorabile, precum eliberarea de către autorităţile din Myanmar a Daw Aung San Suu Kyi şi decernarea Premiului Nobil pentru Pace disidentului chinez Liu Xiaobo, în ciuda încercării guvernului chinez de a sabota ceremonia.

Pe lângă cazurile bine cunoscute în întreaga lume, mii de apărători ai drepturilor omului au fost ameninţaţi, închişi, torturaţi şi ucişi în Afganistan,

Angola, Brazilia, China, Mexic, Myanmar, Rusia, Turcia, Uzbekistan, Vietnam şi Zimbabwe.

Aceşti activişti atrăgeau atenţia populaţiei la astfel de probleme legate de protecţia drepturilor omului, cum ar fi sărăcia, marginalizarea unei comunităţi întregi, drepturile femeilor, corupţia, brutalitatea şi oprimarea. Evenimentele care au avut loc în toate regiunile, au demonstrat rolul esenţial al activiştilor şi necesitatea de solidarizare cu aceştia la nivel mondial.

Raportul anual al Amnesty International scoate, de asemenea, în evidenţă:

• înrăutăţirea situaţiilor în anumite ţări, inclusiv situaţia sumbră a activiştilor din Ucraina, Belarus şi Kîrgîzstan; creşterea nivelului de violenţă în Nigeria; precum şi escaladarea crizei provocate de rebelii maoişti înarmaţi din centrul şi nord-estul Indiei.
• tendinţele regionale, inclusiv ameninţările tot mai frecvente în adresa popoarelor indigene din America de Nord şi de Sud; înrăutăţirea statutului juridic al femeilor din Europa, care au decis să îşi ascundă integral faţa cu un voal; precum şi dorinţa tot mai mare a statelor europene de a trimite oamenii înapoi, în ţările, unde aceştia riscă să fie persecutaţi.
• Conflictele care au provocat pagube în Republica Centrafricană, Ciad, Columbia, Republica Democrată Congo, Irak, Israel şi Teritoriile Palestiniene Ocupate, Caucazul de Nord din Rusia, Sri Lanka, Sudan şi Somalia, în timpul desfăşurării cărora cetăţeni paşnici au devenit deseori ţinta grupărilor armate şi a forţelor militare.
• Semnele de progres, inclusiv renunţarea la pedeapsa cu moartea, unele îmbunătăţiri în domeniul sănătăţii materne, inclusiv în Indonezia şi Sierra Leone; precum şi tragerea la răspundere a persoanelor responsabile pentru crimele împotriva drepturilor omului, comise în timpul fostelor regimuri militare din America Latină.

Salil Shetty a menţionat că guvernele influente, care au subestimat dorinţa arzătoare de libertate şi dreptate a oamenilor de pretutindeni, sunt nevoite acum să sprijine reformele, în loc să susţină în mod cinic represiunea politică. Un adevărat test de verificare a onestităţii intenţiilor guvernelor, va fi acordarea sprijinului în restructurarea statelor care vor promova drepturile omului, chiar de sunt sau nu aliaţi, precum şi dorinţa acestora – ca şi în cazul Libiei – de a judeca infractorii cei mai importanţi la Curtea Penală Internaţională, dacă toate celelalte căi de atac judiciar nu au făcut dreptate.

Necesitatea implementării politicii de „toleranţă zero” în ceea ce priveşte crimele împotriva umanităţii, de către Consiliul de Securitate ONU, a fost condiţionată de reprimarea brutală a protestelor din Siria, unde începând cu luna martie au murit sute de oameni şi de lipsa acţiunilor coordonate pentru oprirea reprimării protestelor paşnice în Yemen şi Bahrain.

În situaţia când aşteptările în domeniul drepturilor omului se schimbă atât de rapid, Guvernele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord trebuie să aibă curajul de a permite înfăptuirea reformelor. Acestea trebuie să susţină respectarea libertăţii de asociere şi manifestare paşnică şi să asigure egalitatea în drepturi pentru toţi, în special prin eliminarea obstacolelor în faţa participării depline a femeilor în societate. Forţele secrete de poliţie şi securitate trebuie să fie ţinute în frâu, violenţa şi crimele trebuie să fie oprite, iar răspunderea deplină pentru abuzuri trebuie să fie asigurată, astfel încât să se facă dreptate victimelor şi să li se ofere despăgubiri, pe care acestea încercau să le dobândească de mult timp şi fără succes.

Furnizorii de servicii internet, operatorii de telefonie mobilă şi site-urile de reţele sociale, precum şi corporaţiile care susţin comunicaţiile şi mass media digitale, trebuie să respecte drepturile omului. Aceştia nu trebuie să devină pioni sau complici ai guvernelor represive, care doresc să înăbuşe libera exprimare şi să spioneze poporul.

“Încă niciodată, de la sfârşitul războiului rece, regimurile represive nu s-au confruntat atât de des cu riscul de pierdere a puterii. Dorinţa de obţinere a drepturilor politice şi economice în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, constituie o dovadă grea a faptului, că toate drepturile reprezintă un deziderat important şi universal”, a declarat Salil Shetty.

“În decursul celor 50 de ani de când a fost înfiinţată Amnesty International pentru a proteja drepturile persoanelor aflate în detenţie pentru exprimarea paşnică a propriilor opinii, a avut loc o revoluţie în domeniul drepturilor omului. Dorinţa de dreptate, libertate şi demnitate a dobândit un caracter internaţional, devenind tot mai puternică cu fiecare zi. Duhul a ieşit din sticlă şi nici o forţă represivă nu va putea să-l închidă înapoi.”

Sfârşit

Informaţii pentru editori
1. Raportul 2011 al Amnesty International: Situaţia drepturilor omului în lume, cuprinde perioada ianuarie-decembrie 2010.
2. Fapte şi cifre, materiale audio-vizuale, detalii despre evenimentele mass media, precum şi alte informaţii sunt disponibile şi le puteţi obţine expediind un e-mail pe adresa electronică press@amnesty.org
3. Pentru mai multe informaţii sau pentru a realiza un interviu cu reprezentanţii Amnesty International şi cu cei implicaţi în lupta pentru drepturile omului desfăşurată în anul precedent, vă rugăm să contactaţi Biroul de Presă la nr. de telefon + 44 (0) 20 7413 5566 sau pe adresa electronică press@amnesty.org