11 Decembrie 2008 — 3 copii din 10 rămân în afara procesului de educaţie preşcolară. Cele mai mari discrepanţe apar în ceea ce priveşte accesul copiilor la educaţia preşcolară din mediul rural şi cel urban. Aceasta se răsfrânge negativ asupra încadrării acestora în sistemul şcolar primar de studii, programul căruia este conceput raportându-se la faptul că toţi copii sunt pregătiţi pentru şcoală. În municipiul Chişinău, accesul copiilor este îngrădit de supraaglomerarea instituţiilor. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului IDIS „Viitorul” „Educaţia preşcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii şi a echităţii sociale”, prezentat la 11 decembrie 2008, la o dezbatere publică. „Ne dorim ca acest studiu să contribuie la sensibilizarea opiniei publice şi a actorilor sociali. Doar astfel vom putea crea condiţii optime care să permită includerea tuturor copiilor în sistemul educaţional, indiferent de locul de trai: rural, urban, sau de categoria socială. Deşi grădiniţa nu poate înlocui familia în procesul educaţional, ea are un rol hotărâtor în formarea deprinderilor şi abilităţilor copiilor. Mai mult, nivelul scăzut de educaţie este identificat de nenumărate studii ca fiind cel mai puternic factor de risc în ceea ce priveşte sărăcia atât la nivel personal, cât şi la nivelul comunităţii.”, a subliniat coordonatorul de program al IDIS „Viitorul” Olesea Cruc. Expertul IDIS Natalia Vlădicescu – autorul cercetării – a accentuat că educaţia preşcolară în Republica Moldova este o necesitate impusă de sistem: „Nefrecventarea grădiniţei îi pune în dezavantaj pe copii în ciclul primar de studiu, care presupune deja anumite cunoştinţe acumulate de copii în instituţiile preşcolare.” Vlădicescu constată că deşi în ultimii ani a crescut ponderea copiilor ce frecventează grădiniţa de la 96,5 mii în 2001 la 116,2 mii în 2006, iar în această perioadă s-a mărit capacitatea instituţiile preşcolare cu 14 mii, totuşi 3 copii din 10 rămân în afara procesului de educaţie preşcolară. Amintim că în aproximativ 270 de localităţi din Republica Moldova nu există nicio instituţie preşcolară. Studiul constată o disparitate totală între motivele care determină nefrecventarea grădiniţei de către copiii din mediul rural şi urban: „Dacă la sate părinţii se plâng de lipsa instituţiilor preşcolare în localitate, distanţa mare până la cea mai apropiată grădiniţă, de costurile inaccesibile, de lipsa încălzirii, atunci în oraşele mari, în special în municipiul Chişinău, instituţiile preşcolare sunt supraaglomerate şi se creează liste de aşteptare pentru înscrierea copiilor la grădiniţe. Anume supraaglomerarea determină şi îmbolnăvirea frecventă a copiilor, iar unii părinţi renunţă din acest motiv să-şi mai ducă copiii la grădiniţă.” Sociologul Natalia Vlădicescu accentuează că sunt cazuri în care valorile familiale sunt cele care estompează înscrierea copilului la o grădiniţă: „În special în mediul rural, persistă percepţia că o îngrijire mai bună este oferită de bunici sau de către alţi membrii ai familiei.”, explică expertul social al IDIS „Viitorul”. „Neglijarea educaţională este considerată o formă pasivă de maltratare a copilului. Este vorba de nesatisfacerea nevoilor psihice de educaţie, de prezenţa unor modele de comportament corespunzătoare vârstei, precum şi de omiterea înscrierii la o formă de educaţie adecvată vârstei care se caracterizează prin excluziunea copiilor din sistemul educaţional.”, precizează Vlădicescu. În ceea ce priveşte finanţarea instituţiilor preşcolare, acestea absorb 16% din cheltuielilor totale pentru educaţie, ceea ce constituie 1,1% din PIB. „Resursele financiare sunt insuficiente, raportate la necesităţile întreţinerii instituţiilor şi asigurării condiţiilor adecvate pentru copii. Salariile în educaţie sunt printre cele mai mici din economie. Remunerarea muncii angajaţilor din cadrul instituţiilor preşcolare este sub nivelul salariului mediu pe ţară şi chiar sub nivelul minimumului de existenţă. În sistemul actual de finanţare a grădiniţelor – per copil, este dificilă funcţionarea - instituţiilor cu un număr mic de copii, care determină subfinanţarea instituţiilor preşcolare şi, în consecinţă, condiţii inadecvate pentru copii.”, subliniază expertul IDIS. Numărul grădiniţelor private a scăzut drastic: dacă în 1995 activau peste 400 de astfel de instituţii, acum este doar o singură grădiniţă privată. În condiţiile lipsei instituţiilor private, devine tot mai frecventă practica aşa. numitelor grupe private, care se constituie în cadrul grădiniţelor de stat, părinţii achitând o sumă mai mare de bani comparativ cu ceilalţi, pentru ca micuţii lor să beneficieze de condiţii mai bune: „Mecanismul de funcţionare a acestor grupe nu este clar şi creează inechităţi faţă de ceilalţi copii. Suma achitată lunar de părinţi pentru frecventarea grădiniţei de către copil diferă foarte mult de la o instituţie preşcolară la alta.”, semnalează sociologul Natalia Vlădicescu. Pentru îmbunătăţirea situaţiei din sistemul preşcolar, este necesară o intervenţie complexă din partea actorilor implicaţi: instituţiile statului şi familie, astfel ca fiecare copil să aibă şanse egale pentru o educaţie specifică vârstei care îi va asigura dezvoltarea necesară, recomandă expertul IDIS „Viitorul” Natalia Vlădicescu. Cercetarea dată se bazează pe analiza datelor statistice prezentate de către Biroul Naţional de Statistică (BNS), constatări ale altor surse primare şi secundare de date din diferite rapoarte şi studii. De asemenea, au fost realizate două studii de caz (satul Plop şi municipiul Chişinău) pentru a ilustra şi înţelege mai bine situaţia din mediul rural şi urban. Studiul de caz din satul Plop se bazează pe observaţia directă şi discuţii cu reprezentanţii administraţiei publice locale. Studiul de caz din municipiul Chişinău este unul complex care include date factuale prezentate de mass-media, dar şi un experiment participativ care a constat în realizarea a 50 de interviuri telefonice cu directorii de grădiniţe. Instituţiile preşcolare au fost selectate în mod aleatoriu din lista tuturor grădiniţelor din municipiul Chişinău. Persoana care a discutat cu directorii de grădiniţe se prezenta ca fiind mama unui copil de 5 ani, care locuieşte în sectorul în care se află instituţia şi doreşte să-şi înscrie copilul la grădiniţă. Studiul „Educaţia preşcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii şi a echităţii sociale” este inclus în seria „Politici Publice” seria „Politici Publice”, lansată de către Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, cu începere din iarna anului 2002, cu sprijinul LGI/OSI. Pentru mai multe informaţii, contactaţi: Coordonatorul relaţii publice al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Laura Bohanţov, tel: 221844, GSM: 069918296, e-mail laura.bohantov@viitorul.org