Nume
Parola
Vizualizări: 3971
Expert IDIS: Abordarea strict medicală a dizabilităţii duce la excluderea socială şi din câmpul muncii
22 Decembrie 2011 — Toate incomodităţile prin care sunt nevoite să treacă persoanele cu dizabilităţi în Republica Moldova, de la lipsa rampelor de acces în instituţii la atitudinea rezervată la angajare, pornesc de la modul cum se ia decizia privind stabilirea gradului de severitate, în cazul copiilor, sau a celui de invaliditate, în cazul adulţilor. Astfel, hotărârea este luată în exclusivitate de către medici. Ca urmare, respectivele persoane pot accesa prestaţii şi alte beneficii sociale. Însă, o asemenea abordare este limitată şi nu pune accent pe educaţie, capacitatea de muncă a persoanei, integrarea socială. Iată de ce e nevoie de a schimba modul de determinare a dizabilităţii. Or, acesta este primul pas de încadrare a persoanei în sistemul de protecţie socială.

Acestea sunt principalele concluzii ale celei de-a 12-a ediţii a Monitorului Social, „Reforma privind sistemul de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi pornind de la o nouă abordare şi evaluare a dizabilităţii”, prezentată azi, 22 decembrie 2011, la IDIS „Viitorul”. Monitorul Social reprezintă un produs trimestrial al IDIS, care apare cu suportul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert.

La acest moment, Republica Moldova este în proces de adoptare a unei noi metodologii de determinare a dizabilității. Noua abordare trebuie să se bazeze pe evaluarea nu doar medicală , ci şi bio-psiho-socială a persoanei. Mai mult, cei care iau decizia nu trebuie să se rezume la a conferi eticheta de „dizabilitate”, ci să ofere recomandări de reabilitare şi incluziune socială.

Procesul de la tranziţie spre noua abordare este anevoios, constată experta asociată IDIS Lucia Gavriliţă: „Succesul reformei în domeniul dizabilităţii depinde de implicarea tuturor actorilor publici şi privaţi responsabili de protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi coordonarea acţiunilor şi politicilor la nivel central şi local în vederea incluziunii acestor persoane”.

Totodată, reforma implică şi costuri materiale deloc neglijabile, de peste 5 milioane de lei în 2011 şi aproape 85 de milioane de lei în 2013. Lucia Gavriliţă: „Dacă cheltuielile ce ţin de instruiri şi metodologie pot fi acoperite din contul asistenţei tehnice, atunci pentru reforma instituţională vor fi necesare mijloace bugetare adăugătoare de circa 10,2 milioane lei în 2012 şi 8,2 milioane lei în 2013”.

Astfel, cheltuielile pentru serviciile de suport care trebuiesc create pot fi acoperite din contul economiilor la oferirea alocaţiilor sociale de stat oferite acestei categorii, estimează experta asociată IDIS Lucia Gavriliţă: „Ar putea fi economisiţi 24 de milioane de lei în 2011 în rezultatul migraţiei unei părţi de beneficiari de la o categorie de dizabilitate la alta, sau ieşirea lor din sistem”. La rândul său, şi Casa Naţională de Asigurări Sociale trebuie să ajusteze ajutoarele sociale, pentru a corespunde noilor criterii de determinare a dizabilităţii.

O altă problemă care aşteaptă soluţionare este lipsa criteriilor de determinare a capacităţii de muncă, ceea ce duce la accesul limitat pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi şi, respectiv, dependenţa lor de ajutoarele sociale. De multe ori în certificatul de invaliditate găsim menţiunea „munca contraindicată”, ceea ce practic paralizează potenţialul persoanei respective. O opţiune ar fi stabilirea procentuală a capacităţii de muncă şi recomandarea numărului de ore pe care le poate lucra persoana, cu specificarea restricţiilor şi abilităţilor funcţionale.

În 2010, numărul persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova constituia 179 100 (dintre care copii - 15 100). Tendinţa este de creştere, faţă de 2006 fiind înregistrate cu 11 600 mai multe persoane cu dizabilităţi.