Chisinau, 2 Septembrie 2009 — Ştirea “bombă” despre plecarea benevolă a lui Voronin din funcţia de Preşedinte al RM diluează “raportul de forţe”, dar nu îl schimbă definitiv. Rezistenţa opusă de şefia Companiei publice “Teleradio Moldova” şi cea a Guvernului RM sunt primele semne ale “contra-acţiunilor” sistemului “voroninist”.

Există însă o serie de necunoscute care vizează Preşedinţia şi figura lui Voronin.

Din cele întâmplate putem presupune că demersul depus de PCRM la Curtea Constituţională (CC) ar fi determinat decizia lui Voronin să renunţe la fotoliul de preşedinte de ţară. În primul rând, vulnerabilitatea vădită a acestui demers nu oferă şanse pentru a invalidarea alegerii lui Ghimpu. Probabil, chiar membrii CC ezită să se sacrifice pentru interesele comuniştilor, fie PCRM nu este capabil să schimbe la moment starea lucrurilor şi relaxează “pumnul”.

În al doilea rând, efervescenţa cu care a fost vehiculată abandonarea postului de Preşedinte al RM înainte ca CC să se pronunţe vizavi de “plângerea PCRM” este suspectă, ridicând mai multe semne de întrebare.

De ce plecarea lui Voronin este atât de facilă, mai ales, în condiţiile acuzaţiilor adresate Alianţei pentru integrare europeană privitor la presupusele acţiuni anti-constituţionale? Vrea PCRM-ul să se eschiveze de la responsabilităţile pe timp de criză sau pregăteşte noi “trucuri” politice pentru coaliţia liberal-democrată? Distanţarea comuniştilor de la fotoliul de Preşedinte este ireversibilă sau temporară? Pleacă Voronin în mod benevol sau la presiunea Occidentului şi/sau permisiunea Rusiei?

În prezent, reieşind din amalgamul de date controversate care abundă spaţiul public moldovenesc putem face următoarele concluzii:

* Comuniştii evită o confruntare inter-instituţională în RM şi se axează pe contradicţii intra-instituţionale, supunând acestui exerciţiu legislativul.
* Alegeri anticipate sau republică parlamentară – dilema în jurul căreia oscilează Voronin şi PCRM-ul urmărind absolutizarea puterii sale în RM sau felierea acesteia şi împărţirea cu celelalte forţe parlamentare.
* Sindromul “copilul şi biberonul” este o altă caracteristică potrivită pentru comuniştii lui Voronin, care nu se pot despărţi de “biberonul”/puterea ce le-a aparţinut timp de 8 ani.
* Stratagema “falsei retrageri” care constă în dezinformarea opiniei publice şi intoxicarea Alianţei, pe de altă parte. Conform acesteia, se creează impresia aparentă că PCRM-ul pierde teren. Urmând această logică ne putem aştepta la identificarea de o manieră stranie a “transfugilor” comunişti (delegaţi de căpetenia PCRM) care îl vor vota pe Lupu, dar în schimbul unei colaborări pentru formarea Guvernului sau alte scheme politice avantajoase comuniştilor.
* Alegerile anticipate sunt mai mult nedorite de comunişti, decât viceversa, deoarece aceasta le subminează afacerile, iar criza economică riscă să pună pe o bancă comună a acuzaţilor atât liberalii, cât şi comuniştii.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenuşa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com