18 Februarie 2013 — În şirul de probleme, cu care se confruntă Moldova, timp de mai mult de 20 de ani de independenţă, cea mai gravă rămîne a fi problema transnistreană. Deja mai mult de două decenii, ţara noastră este divizată în două părţi. De fapt, Moldova nu s-a realizat drept un stat capabil de a-şi ţine sub control întreg teritoriul declarat prin Constituţie. Atît timp cît nu se va reuşi soluţionarea diferendului transnistrean, nu vom putea vorbi despre perspectiva de dezvoltare a Moldovei în aspect politic, economic sau social. Anume spre reglementarea acestui conflict urmează să fie orientate toate eforturile conducerii statului, ale tuturor partidelor parlamentare, ale societăţii civile din Moldova.
Pentru a reuşi în reglementarea conflictului transnistrean, este necesară conştientizarea originilor, a naturii acestuia. La baza conflictului se află politica aventuroasă a celor de dreapta, a forţelor naţionaliste, care au preluat puterea la începutul anilor 90, propagînd în mod deschis antagonismul interetnic şi visînd la transformarea republicii noastre într-o provincie a statului vecin – a României. Crearea Autonomiei Găgăuze şi a Republicii Transnistrene a constituit un răspuns la politica mioapă şi distructivă, desfăşurată în ţară, în cadrul căreia erau prejudiciate drepturile unei părţi semnificative din populaţia ţării, iar părerea unor regiuni întregi ale republicii era pur şi simplu ignorată de conducerea statului. Cu alte cuvinte, după natura sa, conflictul transnistrean poartă un caracter etno-politic.
După sîngerosul an 1992, Chişinăul şi Tiraspolul au avut cîteva ocazii majore de a soluţiona diferendul. În anul 1997, cu contribuţia politicianului şi diplomatului rus Evghenii Primakov, preşedintele Moldovei şi liderul Transnistriei au semnat Memorandumul de la Moscova, conform căruia ambele părţi se angajau să edifice un stat comun în hotarele RSS Moldoveneşti, conform situaţiei la 1 ianuarie, 1990. În anul 2003, liderii Moldovei şi Transnistriei au fost aproape de crearea unui stat federativ, dar, atunci, posibilitatea de soluţionare a problemei a fost zădărnicită.

În iulie, 2005, Parlamentul Moldovei a adoptat Legea „Cu privire la prevederile de bază ale statului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria)». Adoptarea, în mod unilateral a Legii în cauză, fără o careva implicare a Transnistriei, a făcut imposibilă funcţionarea unor mecanisme şi principii eficiente de reglementare. O consecinţă a adoptării acestei Legi a fost abandonarea de către Tiraspol a procesului de negocieri şi organizarea unui referendum privind independenţa Transnistriei.
În opinia noastră, în prezent este necesară realizarea unui set de măsuri urgente pentru revenire la raporturile de încredere între părţile conflictului, astfel fiind posibilă normalizarea relaţiilor cu Transnistria şi crearea unui fundament umanitar şi economic pentru edificarea unui stat comun cu regiunea rebelă. Aceste măsuri vor include următoarele momente:
1.Suspendarea Legii „Cu privire la prevederile de bază ale statului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria)» din 22 iulie, 2005.
2.Recunoaşterea de către Parlamentul RM a bazei normative a procesului de negocieri, aplicabile pînă la adoptarea Legii din 22.07.2005.
3.Adoptarea, în comun cu şeful statului, a deciziilor privind amnistierea politică şi juridică a participanţilor la conflict.
4.Adaptarea la realităţile actuale a Acordului privind colaborarea interinstituţională între părţi, semnat în anul 1997, cu transmiterea ulterioară a acestui document părţii transnistrene pentru coordonare.
5.Desfăşurarea unor audieri parlamentare cu participarea deputaţilor din Parlamentul Moldovei şi a celor din Consiliul Suprem al Transnistriei, privind perspectivele edificării unui spaţiu economic unic pe ambele maluri ale Nistrului şi participarea comună la proiectele cu ţările Uniunii Vamale şi ale UE.
6.Editarea unei Cărţi a Memoriei, cu indicarea tuturor celor căzuţi şi daţi dispăruţi în perioada conflictului armat, ţinînd cont de ediţia similară, apărută pe malul stîng al Nistrului.
Sperăm că după adoptarea de către noi a tuturor măsurilor enumerate, Tiraspolul va întreprinde nişte acţiuni similare, în special va renunţa la proiectul «acordului de prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi Republica Moldovenească Transnistreană» şi va restabili Decizia Consiliului Suprem al Transnistriei (anulată în anul 2007) privind eventualitatea creării unei formaţiuni teritoriale unice cu Republica Moldova, din 6 ianuarie 1993.
Totuşi, primul pas urmează a fi făcut de Chişinăul oficial, or, anume politicienii moldoveni sînt principalii responsabili de sciziunea ţării. Îi îndemnăm pe deputaţii Parlamentului Republicii Moldova să sprijine iniţiativele noastre.
A trecut timpul de aruncare a pietrelor. A sosit timpul de a aduna pietrele. Doar prin eforturile comune ale ambelor maluri ale Nistrului vom putea găsi soluţia pentru conflictul de durată, care ne-a rupt ţara în două.