13 Februarie 2009 — Cum s-a închegat idea montării unui spectacol după poezia lui Grigore Vieru? Din momentul cînd mi-am găsit locul în Teatrul “Licurici” visam că, dacă nu azi, atunci mîine va deschide uşa poetul Grigore Vieru pentru a aduce o piesă. Nu-mi imaginam că cel mai mare poet al nostru care atît de frumos a scris despre mamă, despre copilărie, despre limbă, plai natal să nu scrie şi o piesă. Aveam 12 ani, veneam de la Ciuciuleni de la olimpiadă, cînd l-am vazut prima oară pe Grigore Vieru. Au trecut ani… Ajungind eu la teatru, îl tot îndemnam: “Domnule Vieru, poate ne scrieţi o piesa?”. “Bine, zicea dînsul, numai să reuşesc”. În 2004 am plecat la odihnă în Bulgaria. Întorcîndu-mă acasă, am avut o pană la motor şi am fost nevoit, pentru reparaţia maşinii, să stau lîngă ea. Aşa sînt legile in Bulgaria. M-am oprit într-un sat bulgăresc, Dmitrievka, se pare. Am stat acolo trei saptamini încheiate. Desi timpul mă mîna din urmă şi trebuia să vin în teatru, n-aveam ce face. Am făcut cunostinţă cu localnicii, ziua îi ajutam să pună castraveţi la murat, culegeam împreună cu ei struguri, făceam frigarui, pescuiam, Aşa treceau zilele. Frumos, n-am ce spune! În schimb nopţile…, mă apuca tristeţea. O tristeţe nebună de care nu puteam scapa! Ieşeam la balcon şi priveam cerul înstelat, care e la fel ca şi în Moldova. Era sfîrşit de august. Prin cap îmi treceau fel de fel de gînduri. La început de septembrie voi avea prima adunare cu colectivul teatrului. Nu e o stagiune oarecare, ci una jubiliara, a 60-a. În 2005 Grigore Vieru îşi sărbătoreşte 70 de ani. Cu ce spectacol începem stagiunea? Cu ce repertoriu vom închide stagiunea? Tot privind cerul înstelat, în urechi îmi sunau crîmpeie din versurile lui Grigore Vieru. Am înţeles că fiecare vers al sau e o metaforă. Am început să vad chiar scene din spectacol. Ardeam de dorinţă să vin cît mai repede la Chişinău, să mă întîlnesc cu compozitorul Dinga, fiindcă în imaginaţia mea eu vedeam un poem simfonic, să-i spun ideile şi să ne apucăm cît mai curînd de lucru. La 2 septembrie 2004, am adunat echipa: actorii, pictorii - Ion Puiu, Angela Josanu, Nina Zabrodin, şi le-am spus: ”De astăzi începem să lucrăm la spectacolul după versurile lui Grigore Vieru. Amînăm totul şi ne apucăm de lucru. Aduceţi tot ce-aveţi acasă despre Vieru sau cărţile lui Vieru - vechi, noi, n-are importanţă. S-au uitat cam sceptic la mine, dar n-au zis nimic. A doua zi toţi au venit cu cărţile lui Vieru şi am început să vorbim despre viaţa omului de la naştere pînă la moarte - copilărie, adolescenţă, dragoste. Acesta sa fie laitmotivul spectacolului. Nouă nu ne ramîne decît să găsim în creaţia lui Vieru versurile potrivite. Timp de o săptămîna toţi propuneau variante. Spectacolul a fost gîndit în formă de blocuri: copilărie, adolescenţă, dragoste, maturitate, moartea mamei. Pictorul Ion Puiu desena schiţe grafice, de exemplu, cerbul care simboliza copilăria, între coarnele lui se afla copilul. Aşa am selectat cinci desene grafice, cinci capitole ale spectacolului. Spectacolul care s-a numit “Planeta de rouă” respiră cu poezia lui Grigore Vieru. Ce procedee aţi folosit? Eu vedeam spectacolul, dar celorlalţi le venea mai greu, însă mă urmau. Optsprezece actori au participat, şi nu doar actorii de limbă româna, ci şi de limbă rusă. S-a lucrat foarte mult. S-a desenat pe dimensiunile scenei: 4 X 6. Şeful de productie trebuia să indoaie ţevile conform desenelor grafice pe care se “îmbrăca” un material care lumina. Între timp se scria muzica, se confecţionau păpuşile. Se făceau papuşi mari. În scenă s-a lucrat doua săptămîni. Cu actorii repetam în biroul meu, fiind acompaniaţi de muzică (o aveam în calculator). Noi am început să “tesem” un covor, neavînd încă desenul. Modelul era în capul meu si pe hîrtie. Important a fost sa găsim vizualitatea versurilor lui Grigore Vieru, ambianţa dintre vers, muzică şi arta vizuală. In Moldova asa ceva nu a mai fost. Deci, e vorba de un experiment artistic… Da, a fost o premiera acest procedeu de a da viaţă versurilor. Poezia lui Grigore e metaforă, dar această metafora, în spectacol, trebuia vazută. Pentru aceasta am găsit mijloacele de expresie specifice teatrului de păpuşi. Sigur, noi l-am informat pe Grigore Vieru despre intenţia noastră şi despre munca pe care o desfăşuram. El a spus ca “tare aş fi vrut să sciu eu această piesă, dar mi-e frică”. În ultimul său interviu de la 31 decembrie 2008 care a răsunat la postul de radio “Vocea Basarabiei”, Grigore Vieru a spus că nu este neaparat ca un poet să scrie în toate genurile. “Eu nu pot face dramaturgie”, a zis dumnealui. Care a fost aportul poetului la montarea spectacolului “Planeta de rouă”? I-am povestit, cum am selectat versurile despre copilărie, cîntece de leagan, i-am povestit scene din spectacol, de exemplu, copilul care se joacă cu natura, cu raza de soare, apoi cu pomul, cu merele, merele cad, copilul pleacă de la mamă ca rodul din pom… Spectacolul este încărcat de simbulori… Ca şi poezia lui Vieru. L-am întrebat: “Cum să numim acest spectacol?” Denumirea a găsit-o poetul. El a venit şi a zis: “Planeta de rouă”. Ar fi bine, maestre, am zis, să terminăm spectacolul cu un cîntec care se va numi “Planeta de rouă”. A doua zi mi-a şi adus textul. Cîntecul a fost ca un înveliş al spectacolului. Care a fost reacţia lui Grigore Vieru cînd a văzut spectacolul? Spectacolul este despre viaţa omului în genere, dar şi despre viaţa lui Grigore Vieru E viaţa omului de creaţie. “Vei fi poet!” se spune în spectacol. Noi nu am montat spectacolul special consacrat zilei de naştere a poetului, ci un spectacol despre omul de creaţie. Cu trei zile înainte de premieră, care a avut loc la 25 februarie 2005, l-am invitat pe Grigore Vieru să vadă spectacolul. A rămas fascinate! Si s-a hotarît să-şi sărbătorească ziua de naştere. Aşa că premiera a fost şi sărbatoarea zilei sale de naştere care, în realitate, este la 14 februarie. Am fost la premiera, am scris. Un success de rasune! Sala era plină de oameni maturi care aplaudau şi se bucurau ca nişte copii. Da, şi în continuare spectacolul a fost văzut de foarte multă lume. Grigore Vieru îşi invita prietenii, odata a venit cu Anatol Răzmeriţă care s-a întîmplat să fie la Chişinău. Cu acest spectacol am participat la Festivalul Internaţional de Marionete Gulliver de la Galaţi unde i-a fost decernat Premiul special al juriului. O să-l jucăm acum, în februarie, la 11 şi 15 februarie, conform graficului. În Memoria lui Grigore Vieru. Incredibil! Este singurul “popas” al poetului Grigore Vieru în teatru, el, care cu versul sau, cu textile pentru cintece, ridica în picioare mii de spectatori. Va multumim pentru acest gînd bun, pentru acele clipe de inspiratie care v-au adus în lumea poeziei lui Grigore Vieru din care s-a născut “Planeta de rouă”, un spectacol inedit ca factiră artistică. 22 ianuarie 2009 A intervievat, Larisa Ungureanu În imagine: Grigore Vieru după premieră, mulţumind realizatorilor spectacolului (25 februarie 2005)