7 Ianuarie 2010 — La "debutul" celui de-al doilea deceniu al secolului XXI Moldova apare într-o ipostază politică reformatată, cu personaje noi, dar pe un fond socio-economic extrem de precar. Dacă 2009 poartă amprenta unui an "crucial" pentru istoria moldoveană contemporană, atunci 2010 va deveni "momentul de cotitură" pentru clasa politică reînnoită. Orgoliile înaripate ale politicienilor novice vor continua să se opună forţelor rezistente frustrate de pierderea "sceptrului" puterii. Împinşi într-o luptă politică aprinsă aceştia vor disputa întâietatea pe scena politică autohtonă. În pofida încercărilor de a pune în aplicare un "cod de comportament" civilizat, interesele politice particulare mai ghidează anumiţi exponenţi ai noii guvernări. Criza constituţională în care va fi acostată R. Moldova în 2010, agravată de handicapurile economice, va radicaliza şi mai mult spiritele printre competitorii politici. Nivelul disputabil de democraţie partinică şi monopolul înrădăcinat al liderilor în cadrul formaţiunilor politice parlamentare face ca în confruntarea pentru putere să primeze potenţialităţile posedate de personalităţi ci nu de colectivităţi. Anul tigrului promite dueluri aprige, curse întinse pentru unii şi vendete necruţătoare pentru alţii.

Agerimea "tigrului albastru"

Cea mai vizibilă calitate demonstrată de fruntaşul Partidului Liberal este agerimea de a culege avantaje depunând minim efort. Figura controversată a liderului liberal, Mihai Ghimpu, şi-a intensificat ciclic ponderea politică pe parcursul anului 2009, excelând în mod deosebit spre finele anului (prin acordarea distincţiilor pentru comunitatea oamenilor de artă şi formatorii de opinie convenabili sau acceptabili; preluarea ştafetei "pro-românismului" basarabean prin avizul favorabil al lui Băsescu de a vizita Chişinăul etc.). Populismul simbolistic practicat de Ghimpu rezidă din impactul real pe care îl poate produce acesta asupra opiniei publice volatile, dar în măsură egală descurajată şi pretenţioasă. În 2010, graţie poziţiilor ocupate, "tigrul albastru" va concura cu unii parteneri mai capabili din cadrul Alianţei pentru Integrare Europea atât pentru dominarea discursului pro-românesc, cât şi pentru supremaţia pe flangul drept al spectrului politic. Antipatiile personale însoţite de opunerea furibundă a Partidului Liberal faţă de adepţii doctrinei comuniste (din motive istorice sau particulare) va influenţa prestaţia liberalilor proporţional cu avansarea PCRM-ului şi cea a manifestărilor sovietice în cadrul societăţii moldoveneşti (mai ales cu ocazia celebrării a 65 ani de la victoria armatei sovietice în cel de-al doilea război mondial).

Dibăcia "tigrului verde"

Viziunea strategică impregnată guvernării de către Vlad Filat, în primele 100 zile de activitate, denotă existenţa unui grad de pregătire a resurselor umane, omogenitatea şi coeziunea liberal-democraţilor. Spre deosebire de populismul emblematic atribuit deobicei liberalilor, Filat pune accentul pe atitudinea pragmatică şi realistă, fiind mai degrabă rezervat în declaraţii neacoperite decât invers. Comportamentul responsabil indus PLDM-ului în urma preluării controlului asupra executivului i-a asigurat lui Filat un mediu favorabil pentru promovarea lui publică. Pe lângă explozia simpatiilor făţă de această formaţiune şi lider aparte, în paralel, are loc şi adunarea unui capital de încredere impunător din partea partenerilor externi ai R. Moldova (în primul rând, prin captarea suportului occidental). Disponibilitatea executivă şi relaţiile contractuale în legislativ garantează liderului şi echipei sale condiţii politico-electorale convenabile în 2010.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenusa, politolog, expert independent): www.cenusadi.wordpress.com