Nume
Parola
Vizualizări: 2136
Experţii IDIS evaluează capacitatea autorităţilor de gestionare a migraţiei în Republica Moldova
23 Decembrie 2008 — Pe când România luptă pentru accesul deplin şi liber al cetăţenilor săi spre pieţele forţei de muncă ale UE, Ucraina şi Republica Moldova tind să asigure condiţii mai favorabile pentru călătoriile legale, angajare şi drepturi sociale atât în UE, cât şi în Rusia – ca puncte principale de destinaţie a migranţilor. UE nu joacă acelaşi rol transformator în cazul Republicii Moldova şi Ucrainei în domeniul migraţiei, aşa cum a fost exemplul României. În mare parte, acesta se datorează faptului că spre deosebire de România, Ucraina şi Republica Moldova nu au o perspectivă clară de aderare la UE, aceasta servind ca o puternică momeală în procesul de reformare europenizată în afara UE. Acestea sunt principalele constatări ale raportului trilateral „Tendinţe şi politici migraţioniste în regiunea Mării Negre: cazurile R. Moldova, României şi Ucrainei”, prezentat la 23 decembrie 2008. Experţii IDIS – Natalia Vlădicescu şi Valeriu Moşneaga – autorii studiului de caz pe Republica Moldova, au subliniat că deşi migraţia reprezintă un fenomen de amploare şi de importanţă majoră, nu dispunem de o informaţie adecvată şi completă privind numărul exact al migranţilor care lucrează în străinătate. „Una dintre principalele cauze este lipsa unui sistem eficient şi durabil de evidenţă a fenomenului migraţionist. De asemenea, un impact negativ asupra procesului evidenţei îl exercită lipsa de control naţional unificat asupra hotarelor de est ale ţării, ca urmare a nesoluţionării conflictului transnistrean. Mai mult ca atât, practic guvernul Republicii Moldova nu dispune de informaţii privind mişcarea migratorie a populaţiei din Transnistria; această regiune, din 1992, nu este efectiv controlată de autorităţile de la Chişinău.”, a subliniat Valeriu Moşneaga. Vlădicescu afirmă că tendinţa migranţilor moldoveni este de a concentra în oraşele mari, megapolisuri. Astfel, 3 din 4 migranţi se află în oraşe mari (Moscova, Roma, Sankt-Peterburg, Istambul, Odesa, ş.a.). Cercetarea constată că migraţia forţei de muncă din RM în Rusia se deosebeşte de cea către Uniunea Europeană anume prin durata şederii în ţara-gazdă. Dacă în Rusia gastarbeiterii moldoveni se află în mediu în jur de 7 luni, atunci în ţările Uniunii Europene, durata medie de aflare este mai mare de un an (14-16 luni). „Aceasta se explică prin costurile pentru obţinerea vizei. Conform cercetărilor noastre, costul neoficial al călătoriei în ţările UE variază de la 2500 până la 4500 euro. Se practică de asemenea şi trecerea ilegală a frontierei de stat spre Uniunea Europeană.”, explică Valeriu Moşneaga de la IDIS „Viitorul”. Experţii IDIS apreciază că Republica Moldova a înregistrat în ultimii ani schimbări progresive la nivel legislativ şi instituţional în ceea ce priveşte gestionarea migraţiei. Cu toate acestea, se atestă restanţe la încheierea acordurilor bilaterale cu mai multe ţări. „Aceasta afectează în primul rând protecţia socială a migranţilor în ţările-gazdă, dar şi sistemul de protecţie socială din Moldova. Nu avem politici guvernamentale motivaţionale pentru migranţi în ceea ce priveşte contribuţia la sistemul de protecţie socială. Deşi au fost unele încercări, acestea sunt insuficiente; ele nu au fost promovate şi nu inspiră încredere celor care muncesc peste hotare.”, este de părere Natalia Vlădicescu. Amintim că ţara noastră este situată pe primul loc în lume privind cota-parte a transferurilor băneşti în raport cu PIB. Din punct de vedere al imigrării, Moldova nu este o ţară atractivă pentru cetăţenii altor state. Politicile privind solicitanţii de azil şi refugiaţii sunt treptat racordate la cerinţele UE, totuşi înregistrându-se restanţe în ceea ce priveşte respectarea drepturilor refugiaţilor şi solicitanţilor de azil, oferirea condiţiilor decente de trai şi a oportunităţilor de includere socială. Autorii cercetării recomandă fructificarea avantajelor oferite de vecinătatea cu UE, precum şi semnarea Acordului privind micul trafic de frontieră cu România. Totodată, din punctul de vedere al transformărilor, diseminarea experienţei României privind pre- şi post- aderarea în managementul migraţiei, în special în aşa sfere precum crearea instituţiilor şi ajustarea legislaţiei, poate fi punctul de bază în programul cooperării regionale şi trilaterale. Acest raport este rezultatul Proiectului Trilateral „Gestionarea Problemei Migraţiei în Regiunea Mării negre: Îmbunătăţirea Implementării Politicilor Naţionale ale Ucrainei, Moldovei şi României prin Cooperarea Regională între ONG-uri” implementat cu sprijinul Fundaţiei Soros-Moldova, de către trei centre intelectuale: Institutul Pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Institutul pentru Politici Publice (IPP) din România şi International Center for Policy Studies (ICPS) din Ucraina. # # # Pentru mai multe informaţii, contactaţi: Coordonatorul relaţii publice al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Laura Bohanţov, tel: 221844, GSM: 069918296, e-mail laura.bohantov@viitorul.org