23 Octombrie 2012 — Reformarea sistemului de învăţământ a împărţit persoanele vizate de optimizare în două tabere. Pe de o parte sunt promotorii reformei care susțin cu voce tare că reforma structurală a învățământului preuniversitar, în varianta actuală, este unica alternativă viabilă pentru a-l restructura și eficientiza. Ministerul Educației este susținut în aceste eforturi de instituțiile financiare internaționale precum Fondul Monetar Internaţional și Banca Mondială.

De cealaltă parte, sunt oponenţii care consideră că fenomenele negative asociate cu învățământul nu s-au diminuat, ci s-au înmulțit, fapt confirmat de exodul elevilor și studenților la studii peste hotare.

Sunt câteva concluzii menţionate în studiul expertului IDIS Viitorul, Sergiu Lipcean. Lucrarea „Reforma structurală a învăţământului: între angajamente, oportunităţi şi constrângeri - II”, apare cu sprijinul financiar al Fundaţiei Friedrich-Ebert
„În această analiză am încercat să demonstrăm necesitatea reformei, reieșind din evoluțiile unor indicatori privind infrastructura școlară, dinamica numărului de elevi, precum și volumul alocațiilor financiare pentru ÎPSG. Datele indică un randament scăzut al sistemului educațional în pofida infuziilor financiare publice masiv”, consideră expertul Sergiu Lipcean.

Adversarii reformei susțin ideea că modul în care este formulată și implementată această politică publică va contribui la distrugerea nu doar a sistemului educațional, ci va avea implicații mult mai profunde asupra societății accelerând procesul de dispariție a comunităților rurale mici, care, în absența instituțiilor de învățământ, nu vor fi capabile să supraviețuiască prin atragerea și menținerea populației tinere. Această viziune și logică pare să fie împărtășită în primul rând de autoritățile locale, personalul didactic și cel puțin o parte din părinții elevilor din localitățile în care școlile sunt sau urmează a fi lichidate, argumentează autorul lucrării.

De cealaltă parte, promotorii reformei argumentează necesitatea acesteia reieșind din declinul demografic profund prin care trece R. Moldova și incapacitatea statului de a menține o infrastructură școlară neutilizată dar care consumă resurse enorme fără a produce rezultate. Astfel conform acestui punct de vedere învățământul necesită a fi eficientizat. În același context se înscriu și argumentele conform cărora reforma este necesară pentru facilitarea accesului, ameliorarea calității serviciilor educaționale precum și eliminarea dezechilibrelor în raport cu alocarea resurselor. Autoritățile centrale în ipostaza Ministerului Economiei și Ministerului Finanţelor sunt cele care promovează insistent reforma, având un suport puternic din partea instituțiilor financiare internaționale.

În concluzie, autorul consideră că reformarea învățământului trebuie privită în contextul mai larg al transformărilor structurale, dinamicii și evoluțiilor demografice și social-economice în mediul rural. „Din moment ce infrastructura social-economică din sate este puternic deteriorată ea evident afectează și instituțiile de învățământ, iar prezervarea intactă a acestora într-un mediu radical schimbat este contraproductivă. Astfel, cu cât reacția la mediul înconjurător (demografic, social-economic) este mai tardivă cu atât există o probabilitate mai înaltă să se producă efecte negative de proporții însoțite de costuri sociale majore, generând rezistență și proteste”, explică Sergiu Lipcean.

Varianta integrală a studiului poate fi accesată în limba română şi engleză aici:
http://viitorul.org/doc.php?l=ro&idc=299&id=4020&t=/STUDII-IDIS/Social/Reforma-structurala-a-invatamantului-intre-angajamente-oportunitati-si-constrangeri-II

Pentru mai multe detalii contactaţi Diana Lungu, coordonator relaţii publice: 0 22 221844 sau diana.lungu@viitorul.org