9 August 2011 — În condiţiile în care cheltuielile pentru sănătate cresc de la an la an, capacitatea instituţională şi funcţională a statului este cu mult depăşită de necesităţi. Astfel, asigurarea populaţiei cu servicii calitative de sănătate este nesatisfăcătoare, în timp ce corupţia pare să fie la ea acasă în acest sector. În ultimele două decenii nu s-au făcut investiţii în infrastructura spitalelor, iar tarifele au rămas la nivelul anului 2004.

Doar cu implicarea sectorului privat pot fi soluţionate problemele cronice care seacă de vlagă domeniul sănătăţii publice. Însă, din păcate, adoptarea Legii cu privire la parteneriatul-public privat nu este suficientă pentru a încuraja astfel de iniţiative. Este nevoie ca Ministerul Sănătăţii să decidă care domenii sunt prioritare pentru astfel de parteneriate, stabilind totodată standarde de calitate.

Pe de altă parte, nici instituţiile medicale private nu au probat deocamdată capacitatea lor la nivel naţional, reuşind să acopere doar necesităţile locale. Cu toate acestea, cea mai importantă barieră pentru dezvoltarea unor parteneriate public-private de succes rămâne a fi mentalitatea. Sectorul public, de regulă, este obişnuit să achiziţioneze active decât să se concentreze asupra serviciului care se doreşte a fi asigurat.

Acestea sunt principalele concluzii ale celei de-a noua ediţii a Monitorului Social, „Politicile în domeniul parteneriatului public-privat în sănătate”, prezentată azi, 9 august 2011, la IDIS „Viitorul”. Monitorul Social reprezintă un produs trimestrial al IDIS, care apare cu suportul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert.

„Administraţia publică centrală sau locală este supusă presiunilor de a soluţiona multitudinea de probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate. Astfel, tarifele actuale, bazate pe o metodologie inadecvată, nu acoperă cheltuielile pentru dotarea şi echiparea instituţiilor medicale cu utilaj care, fiind costisitor, reprezintă o povară majoră pentru buget.”, explică expertul asociat în politici de sănătate al IDIS „Viitorul”, Iurie Malanciuc. Autorul susţine că dezvoltarea şi implementarea proiectelor de parteneriat public-privat oferă oportunitatea reală de a finanţa sectorul sănătăţii.

Cu toate că instituţiile medico-sanitare private depăşesc de aproape două ori numărul instituţiilor publice, ponderea lor în sistemul de sănătate este mai mică. Iurie Malanciuc: „Decalajul este determinat de capacitatea mică a instituţiilor medico-sanitare private. Or, instituţiile medicale private mari nu sunt prea răspândite”. Mai mult, majoritatea instituţiilor medicale private sunt concentrate în Chişinău. În 2010, în capitală se aflau 8 din cele 10 spitale private şi mai mult de jumătate din întreprinderile individuale de ambulatoriu, afirmă expertul asociat IDIS, Iurie Malanciuc.

Deşi Compania Naţională de Asigurări în Medicină apelează din ce în ce mai frecvent la instituţii private, aceasta nu înseamnă decât o formă de contractare. Un parteneriat public-privat înseamnă împărţirea resurselor, riscurilor şi beneficiilor.

Studiul IDIS recomandă Ministerului Sănătăţii să pună la punct norme de monitorizare şi de evaluare a proiectelor de parteneriat public-privat, instituind standarde de calitate. Cert este că autorităţile trebuie să se concentreze pe furnizarea serviciilor de sănătate în context calitativ şi cantitativ şi nu exclusiv pe controlul modului de realizare a acestor contracte. Doar o asemenea abordare poate stimula sectorul privat să participe la astfel de tranzacţii, de care sectorul sănătăţii are atâta nevoie.