1 Februarie 2011 — Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM-urilor), deşi generează 61% din profitul net total pe economie, asimilează de două ori mai puţin din creditele acordate de către sectorul bancar – 31%. Accesul limitat este datorat atât interesului redus al băncilor pentru sectorul ÎMM, dobânzilor înalte practicate, cât şi calităţii proaste a propunerilor de business ale antreprenorilor.

Pentru a facilita accesul la finanţare pentru ÎMM-uri, e nevoie ca băncile să elaboreze strategii consistente pentru ÎMM şi să adopte tehnologii de creditare specifice. La rândul său, statul trebuie să încurajeze concurenţa în sectorul bancar prin atragerea investitorilor strategici. Totodată, trebuie eliminate neîntârziat constrângerile privind gajul, prin eficientizarea sistemului judecătoresc şi recapitalizarea fondului de garantare a creditelor. Pentru a oferi o alternativă la „băncile tradiţionale”, pentru care creditarea ÎMM nu e cea mai atractivă afacere, e nevoie de a susţine dezvoltarea instituţiilor de microfinanţare. Or, acestea sunt mai flexibile şi nu impun atâtea restricţii la creditare. Autorităţile publice trebuie să creeze cadrul legal pentru atragerea de resurse de pe piaţa locală de către organizaţiile de microfinanţare şi să susţină transformarea asociaţiilor de economii şi împrumut într-o reţea bancară de tip cooperatist.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Finanţarea ÎMM-urilor în Republica Moldova”, prezentat azi, 1 februarie 2010, la IDIS „Viitorul”.

„Sectorul ÎMM-urilor are un rol de bază în dezvoltarea economică şi socială a ţării. Acesta deţine circa 98% din numărul total de întreprinderi, asigură circa 59% din locurile de muncă, contribuie cu 39% la cifra totală de afaceri pe economie şi asigură 61% din profitul net total pe economie. Cu toate acestea, accesul la finanţare al ÎMM-urilor este destul de limitat, acesta consumă doar 31% din toate creditele acordate de sectorul bancar”, a afirmat directorul Departamentului economie de piaţă funcţională de la IDIS „Viitorul”, Viorel Chivriga.

Printre cauzele care limitează accesul ÎMM-urilor la finanţare din partea băncilor comerciale se numără în primul rând dobânzile înalte practicate şi volatilitatea excesivă a acestora, susţine autorul studiului, economistul Ion Tornea: „Ratele înalte ale dobânzilor la credite creează un cerc vicios: acestea limitează numărul potenţialilor clienţi eligibili, ceea ce limitează, la rândul său, posibilitatea reducerii cheltuielilor de administrare a creditelor din contul economiilor de volum, care în replică, nu permite reducerea ratei dobânzilor la credite”.

Totodată, pe termen lung, ofertele băncilor sunt zgârcite. Şi aşa puţinele credite acordate pe termen mai mare de trei ani provin din resursele puse la dispoziţie de către instituţiile financiare şi organizaţiile internaţionale pentru dezvoltare, ceea e cu mult sub necesităţile reale ale sectorului.

Un alt motiv care împovărează ÎMM-urile în căutare de resurse financiare este infrastructura informaţională slab dezvoltată în Moldova, explică Ion Tornea: „Aceasta se referă la lipsa birourilor de creditare funcţionale, a informaţiilor statistice, analizelor şi cercetărilor ample de piaţă, a accesului public la rapoartele financiare”. Pe de altă parte, antreprenorii, în lipsa unei instruiri de specialitate, prezintă proiecte de finanţare prost întocmite şi argumentate. Cert e că doar educaţia economică, insuflarea spiritului antreprenorial şi dezvoltarea serviciilor de business sunt soluţii de durată pentru îmbunătăţirea calităţii pe partea de cerere a creditelor.

Pentru a ajunge cel puţin la nivelul unor ţări cu venituri medii din regiune, sectorul financiar din Moldova ar trebui să sporească de aproape două ori creditarea în raport cu PIB, este de părere economistul Ion Tornea. La nivelul PIB-ului din 2009, aceasta ar însemna o creştere cu circa 21 miliarde lei a creditelor şi împrumuturilor acordate sectorului ÎMM, precizează autorul.

Autorităţile publice trebuie să se concentreze acum pe promovarea unei politici monetare îndreptate spre o inflaţie redusă şi stabilă şi asigurarea unui curs de schimb relativ stabil, cu fluctuaţii mici. Asta va favoriza atragerea de depuneri pe termene lungi, precum şi pentru dezvoltarea unor instrumente de economisire de alternativă, aşa ca fondurile de pensii şi produsele de asigurare.